Puciul eșuat din Turcia din 2016 a adus modificări asupra politicii interne din Turcia și asupra relațiilor țării cu UE.
Doi ani mai târziu, ies la lumină dovezi care susțin ceea ce suspecta UE de la bun început: că Președintele Recep Tayyip Erdogan știa ce urma să se întâmple și că a permis desfășurarea puciului ca pretext al instaurării unei conduceri autocrate.
Noile dovezi au apărut recent sub forma unui document realizat de un procuror turc la 16 iulie 2016, document care a intrat în posesia lui Ahmet Donmez, un jurnalist de investigație, care trăiește în exil în Suedia.
Documentul conține o relatare detaliată a evenimentelor care au avut loc în intervalul de dinaintea începerii puciului, între 5 a.m. și 7 a.m., în acea dimineață.
În document se povestește, de exemplu, că puciștii din cadrul Forțelor Aeriene ale Turciei au bombardat Parlamentul și grădina Palatului Prezidențial.
Lucru care s-a și întâmplat. Însă ceea ce este ciudat este că procurorul, Serdar Coskun, cel care a consemnat evenimentele, a datat raportul său ca fiind scris la 1 a.m., cu patru ore înainte ca evenimentele să aibă loc.
În primă fază, Coskun nu a spus nimic cu privire la această descoperire.
Mai apoi a dat un interviu unui jurnalist pro-guvern, în care a confirmat autenticitatea documentului și în care a declarat că a făcut o greșeală cu privire la plasarea în timp.
A început să scrie la 1 a.m., a spus acesta, dar a terminat la 7 a.m. și a precizat că a uitat să modifice ora.
Explicația lui Coskun a fost lipsită de credibilitate, pentru că unele dintre lucrurile pe care le-a consemnat ca și cum ar fi avut loc, nu au avut loc în realitate niciodată.
Evenimentele fictive pe care le-a consemnat includeau un asediu al TIM (Organizația Națională de Informații a Turciei), bombardarea Comandamentului General al Forțelor Speciale și bombardarea Biroului de Informații al Poliției.
Ambasada Turciei în Europa din Bruxelles a refuzat să comenteze atunci când a fost abordată de cei de la EUobserver.
Însă pentru un expert în situația din Turcia, consemnările arată clar că oamenii lui Erdogan știau exact ce urma să se întâmple, lăsând anumite evenimente să se desfășoare în mod controlat ca pretext pentru represiunea care a urmat și pregătind din timp documente care să fie folosite ulterior în instanță împotriva oponenților politici.
„În sfârșit știm cum s-a folosit Erdogan de așa-zisul puci atât de repede și fără scrupule… mi-au fost stârnite și mai multe bănuieli”, a mărturisit pe website-ul personal Andrew Duff, fost membru al Parlamentului European din Marea Britanie, care lucrează în prezent pentru European Policy Centre, o organizație think-tank din Bruxelles.
Amintind evenimentele din iulie 2016, Duff a spus că până și atunci puciul părea să cuprindă și anumite incidente înscenate.
„Când am văzut la TV și pe rețelele sociale evenimentele din acea noapte, am devenit bănuitor că lucrurile nu erau ceea ce păreau a fi. Nu reușeam să înțeleg, de exemplu, cum ar putea asediul forțelor armate asupra podurilor de pe Bosfor să fie clasificat ca o adevărată lovitură de stat ”, a spus acesta.
Faptul că Erdogan nu a fost prins sau rănit a părut de asemenea cam dubios, a adăugat Duff.
„Într-o adevărată lovitură de stat, el [Erdogan] ar fi fost principala, dacă nu chiar singura țintă a complotiștilor”, a spus acesta.
„După ce am discutat cu câteva surse foarte bine informate după incident, sunt cu atât mai confuz, neputând să înțeleg de ce lovitura de stat – dacă se poate spune că a fost cu adevărat o lovitură de stat – a eșuat. Forțele armate ale Turciei nu fost niciodată implicate într-o lovitură de stat care să eșueze… de ce ar face-o acum?” a întrebat Duff.
Suspiciuni generale
Duff nu este singurul care are bănuieli cu privire la cele întâmplate.
Liderul principalului partid de opoziție din Turcia, Partidul Republican al Poporului (CHP), Kemal Kilicdaroglu, a numit puciul eșuat o „lovitură de stat orchestrată”.
Fostul Președinte al Parlamentului European, politicianul german Martin Schulz, a spus că deși pregătirile care s-au făcut pentru lovitura de stat au părut amatoare, măsurile care s-au luat împotriva ei au fost extraordinar de profesioniste.
Centrul Uniunii Europene pentru analiza informațiilor, IntCen, care adună informații de la serviciile de spionaj din statele UE, a fost de acord cu politicienii.
Erdogan l-a învinovățit pentru lovitura de stat pe Fethullah Gulen, conducătorul unei mișcări religioase care trăiește în exil în SUA și care este unul dintre principalii săi oponenți.
Însă în raportul IntCen cu privire la lovitura de stat, realizat pe 24 august 2016 și examinat de echipa acestui website, se specifică că „a fost prea puțin probabil ca Gulen să fi avut capacitatea și posibilitatea de a întreprinde asemenea măsuri”, chiar dacă anumiți guleniști au fost implicați în tentativa de răsturnare a guvernului.
„Potrivit informațiilor disponibile, o epurare a membrilor Mișcării Gulen din cadrul forțelor armate și a jandarmeriei a fost planificată să aibă loc la începutul lunii august 2016, după cum reiese din listele realizate de către TIM. Unele arestări fuseseră deja planificate pentru 16 iulie, ziua următoare după tentativa de lovitură de stat”, dezvăluie raportul EU.
„Lovitura de stat a fost cea care a pus în mișcare represiunea pregătită din timp”, este ceea ce se spune în raportul IntCen.
Multe s-au întâmplat de când Coskun pregătea consemnările la ora 1 a.m., în 16 iulie 2016.
Erdogan a reținut peste 70,000 de oameni, inclusiv membri ai Parlamentului din opoziție, 110 jurnaliști și apărători ai drepturilor omului.
A concediat 150 000 de funcționari publici și a închis toate canalele media critice la adresa guvernului.
A impus schimbări constituționale sub pretextul unei stări de urgență decretate după lovitura de stat, care i-au dat noi puteri care să reprezinte conducerea sa autocrată.
Arheologie?
Dacă facem „săpături” cu privire la evenimentele care au avut loc pe 16 iulie și în consemnările lui Coskun, ne așteaptă doi ani de arheologie politică.
Însă acele evenimente au transformat Turcia într-un mod în care continuă să îi fie afectate relațiile internaționale și viețile turcilor din prezent.
Ideea că Turcia ar putea într-o bună zi să se integreze în UE s-a evaporat, oricât de benefic ar fi acest lucru pentru Europa în controlul asupra valurilor de refugiați.
Decizia lui Erdogan de weekend-ul trecut, prin care vor fi expulzați trei jurnaliști germani, arată că disprețul său pentru Europa continuă să se adâncească.
„Guvernul turc a reușit, mai mult sau mai puțin, să reducă la tăcere sfera media din țară, iar acum încearcă să facă același lucru la nivel internațional”, a spus Joerg Brase, liderul postului TV german ZDF din Istanbul, căruia i s-au pus la dispoziție 10 zile să părăsească țara.
„Nu se poate exclude posibilitatea ca … guvernul turc să ia și alte măsuri împotriva reprezentanților sferei media din Germania și a organizațiilor societăților civile”, a spus Ministrul de Externe al Germaniei, adăugând ulterior aceste rânduri la sfaturile sale de călătorie în Turcia.
„Declarațiile, care se încadrează în ceea ce în Germania este numit, în cadru legal, libertate de exprimare, pot să dea naștere în Turcia la … proceduri penale”.
Între timp, Coskun a fost promovat la rangul de membru al uneia dintre cele mai înalte instanțe de judecată ale Turciei, Curtea de Casație.
În același timp, mulți ofițeri militari se află în spatele gratiilor, din cauza unor procese care se bazează pe consemnările dubioase ale lui Coskun din rapoartele oficiale ale instanței.
O istorie falsă
Erdogan a declarat ziua de 15 iulie ca fiind zi de sărbătoare națională, Ziua Democrației și Unității Naționale în Turcia, cu scopul comemorării rezistenței naționale împotriva loviturii de stat.
Însă documentele care cuprind consemnări precum cele ale lui Coskun dovedesc faptul că această sărbătoare este o falsificare crasă a istoriei Turciei.
„Folosindu-se de lovitura de stat ca de un pretext, Erdogan … a impus propria versiune a unei lovituri de stat constituționale pentru a fi ridicat în slăvi și protejat, pentru a slăbi puterea forțelor armate și pentru a reduce la tăcere sau a forța spre exil inteligența din Turcia”, a spus Duff.
Acest articol a fost scris de Selcuk Gultasli și Andrew Rettman și a fost publicat pe 11 martie, pe portalul euobserver.com
