Într-un interviu pentru publicația egipteană El Ahram el Arabi, Fethullah Gülen a subliniat că evenimentele de la 15 iulie au avut la bază un scenariu din care făcea parte și Erdoğan, adăugând că ”Adevărul va ieși la suprafață în timp, cu voia lui Dumnezeu”.
În interviul său care a fost publicat pe coperta revistei, Gülen vorbește despre probleme de interes din mai multe domenii, de la actualitatea din Turcia și evoluțiile politice, până la situația Mișcării Hizmet de după alegerile din 24 iunie.
”NU AM FOST NICIODATĂ UN APROPIAT AL LUI ERDOĞAN”
Contrar celor vehiculate, nu am fost niciodată un apropiat al lui Recep Tayyip Erdoğan, a afirmat Gülen, amintind, totodată, faptul că: ”Cei care cunosc îndeaproape mișcarea, dar și pe mine, știu că eu și Erdoğan nu am fost niciodată apropiați, ba chiar am avut vederi radical diferite în mai multe privințe, în special asupra folosirii religiei ca mijloc politic”.
Persecuția merge până într-un anumit punct. Timpul politicienilor este limitat. Într-o bună zi, vor păși și ei pe calea democrației, dar această mișcare bazată pe iubire și pe principiul voluntariatului va continua, cu voia Divinității, acolo unde nu se poate și, instituțional, acolo unde se poate.
– Ne-ați putea vorbi despre viziunea la care a ajuns mișcarea Hizmet atât în interiorul Turciei, dar și în exterior?
Această comunitate este alcătuită din oameni animați de sentimente de prețuire față de semenii lor, diferențele dintre ei fiind considerate un element de bogație, nicidecum un generator de conflicte, fiecare dintre ei trebuind sa fie respectat în poziția în care se află; ei sunt strâns uniți în jurul înaltelor valori umane, urmărind mai ales atragerea tinerilor pe carea educației. Este vorba despre oameni care, prin instituții de învățământ, spitale, organizații umanitare și alte proiecte de dialog, consideră justă punerea în slujba acestor valori. Este o mișcare islamică într-un sens, dat fiind că în mare parte este de inspirație religioasă, dar și umanitară, în sensul în care este deschisă tuturor, iar scopul acesteia este să ofere servicii. Până în prezent, mișcarea și-a asumat toate aceste proiecte, îmbrățișând oameni de religii și naționalități diferite din 160 de țări ale lumii.
Cei care au puterea politică au început în Turcia o adevărată vânătoare de vrăjitoare, pe care o continuă și în afara țării. Diplomații turci au ca sarcină principală să se ocupe de trecerea tuturor instituțiilor de învățământ ce aparțin de Hizmet la fundația Maarif sau să le închidă. Ei nesocotesc dreptul internațional încercând să-i urce în avion și să-i trimită înapoi în Turcia și pe cei care desfășoară o activitate aici.
Dar toate aceste persecuții au dus la un lucru pe care ei nu l-au luat deloc în calcul, și anume faptul că lumea a putut cunoaște mult mai bine mișcarea Hizmet și a înțeles că noi nu ne situăm pe aceeași linie cu cei care folosesc religia islamică în scop politic (Erdoğan și acoliții săi), privindu-ne cu interes și bunăvoință. Și acesta este un dar divin al cărui preț îl plătim cu vârf și îndesat.
– După separarea de Erdoğan, ați observat un declin sau o reducere a suporterilor Hizmet sau a membrilor săi?
Cu foarte mici excepții, nu au fost pași înapoi în rândul celor care au cunoscut bine mișcarea Hizmet și care s-au dedicat ei. Dar printre cei care nu au avut legături foarte strânse cu mișcarea au fost și unii care, sub imperiul presiunii și al fricii, au preferat să rămână tăcuți sau să stea deoparte pentru o perioadă. Trebuie să privim acest fenomen ca pe ceva normal, într-o anumită măsură, din perspectiva psihologiei sociale, în contextul în care statul pune presiune pe un întreg grup, transformându-l în țap ispășitor. Poate că guvernul turc a reușit să-și exercite influența în unele state, unde folosind, pe plan local, mita, amenințările și relațiile de stat ca pe un element de șantaj, să determine închiderea școlilor în unele locuri sau trecerea acestora în cadrul fundației Maarif. Dar nu s-au bucurat de același succes în statele occidentale, în America, Europa, Australia, în unele țări africane precum Egipt, Nigeria, Kenya sau Africa de Sud, unde nu au putut să-și ia dreptul cumpărând oamenii cu bani. Ba dimpotrivă, aceste presiuni și nedreptăți exercitate de către Turcia au generat, în multe locuri din lume, un interes și o bunăvoință față de mișcarea Hizmet, iar unele state occidentale i-au acceptat pe participanții la această mișcare refugiați din cauza opresiunii din Turcia.
Persecuția merge până într-un anumit punct. Timpul politicienilor este limitat. Într-o bună zi, vor păși și ei pe calea democrației, dar această mișcare bazată pe iubire și pe principiul voluntariatului va continua, cu voia Divinității, acolo unde nu se poate și, instituțional, acolo unde se poate.
– În urma eforturilor depuse din toată inima, au fost deschise școli, spitale și centre culturale, instituții care au jucat un rol important în dezvoltarea mentalităților. Mai continuă aceste activități cu aceeași intensitate sau condițiile s-au schimbat puțin față de trecut?
A te pune în slujba omenirii constituie o datorie atât spirituală, cât și umană. Sunt necesare eforturi în toate domeniile, în principal în cel educațional, pentru ca oamenii să trăiască în pace și în armonie unul cu celălalt, să își prețuiască semenii, să dea dovadă de toleranță și respect, dar și pentru o lume în care să fim cu toții înfrățiți. S-ar putea schimba forma, formatul acestor servicii în funcție de condițiile de timp și loc.
– Printre caracteristicile cele mai importante ale serviciilor dvs. se numără acceptarea fiecăruia așa cum este, moderația, echilibrul și bunul simț. După acapararea întregii puteri de către Erdoğan, s-ar putea spune că în Turcia perioada moderației și a echilibrului a luat sfârșit?
Ce păcat că în Turcia aceste valori au fost sacrificate pentru politică. Mișcarea Hizmet reprezenta în Turcia moderația (bunul simț). Ca urmare a politicii de polarizare dusă de Erdoğan în ultima vreme, a ieșit la suprafață radicalismul. Au fost politizate școlile religioase, iar religia și educația religioasă au fost transformate în instrument politic. Indivizii societății și-au devenit unii altora dușmani și repararea acestor daune aduse societății va dura ani buni. Cât despre membrii Hizmet, în urma atâtor presiuni și persecuții la care au fost supuși, ei nu și-au compromis valorile fundamentale precum supremația legii și neimplicarea în violență; ei nu cer decât să li se facă dreptate față de asupritorii lor.
– Dumneavoastră sunteți un model de toleranță în fața diversității, dar și în problema dialogului dintre islamism și celelalte religii. Credeți că mișcarea Hizmet a reușit să se facă înțeleasă pe deplin în această privință?
În statele occidentale unde musulmanii sunt minoritari mișcarea Hizmet a reușit să atragă atenția și să se bucure de apreciere datorită deschiderii către dialog și conviețuire. Membrii Hizmet sunt un exemplu bun în ceea ce privește efortul lor de a reprezenta islamul în Occident și, în același timp, de a-și însuși aspectele modernității care nu contravin islamului. Totodată, ei au contribuit la schimbarea opiniilor negative ale occidentalilor în privința musulmanilor. Dar nu s-ar putea spune același lucru despre țările în care musulmanii constituie majoritatea. Dialogurile întreprinse în Turcia, în anii ’90, au fost calificate drept o așa-zisă diluare a islamului și o concesie făcută acestuia, împotriva cărora au fost demarate campanii de ponegrire. În ultima perioadă, regimul Erdoğan a lansat ideea că Hizmet ar fi pionul centrelor de putere străine, al Vaticanului, al CIA sau al Mossadului, încercând să zdruncine reputația mișcării în ochii populației. Există grupuri ce au legături cu regimul și care au făcut și continuă să facă acest tip de propagandă în afara Turciei, în țările cu populație musulmană. Pentru acest motiv nu putem afirma că ne-am făcut pe deplin înțeleși în țările musulmane.
– Înainte, când colindam orașele din Turcia, nu prea întâlneam activiști ISIS. În opinia dvs., lichidarea mișcării Hizmet din Turcia ar putea constitui cauza principală a apariției structurilor de tip ISIS și răspândirii cu ușurință a acestora? Oare Hizmet era cea care ținea în frâu mentalitatea ISIS?
În ultima vreme, observatorii internaționali, dar și media au vorbit despre faptul că un mare număr de specialiști în securitate și antiterorism au fost revocați din funcție ca urmare a comentariilor lor politice și unii dintre ei, aruncați în închisori. Presa internațională a relatat despre sprijinul pe care Erdoğan l-a dat pe diferite căi unor organizații radicale înarmate din regiune, cu intenția ca acestea să devină o forță în zonă. Din acest motiv, în ultima perioadă, organizații teroriste precum ISIS și simpatizanții acestora au reușit să-și creeze în Turcia un mediu mult mai confortabil.
– Ce considerați că ar trebui făcut pentru eradicarea terorii și a structurilor gen ISIS?
Responsabili în acest sens sunt atât musulmanii, cât și statele puternice și organismele internaționale. Ar trebui ca musulmanii să renunțe la a mai trage la răspundere statele occidentale pentru politica lor externă în problema terorismului și să încerce să își facă socotelile altfel. Ar trebui să ne întrebăm de ce sunt atât de mulți tineri dintre noi care cad în plasa teroriștilor. Nouă, ca musulmani, ne revine datoria de a-i educa pe tineri atât spiritual, cât și înarmați cu științe exacte și umaniste, de a folosi valorile umane universale în cadrul programelor educaționale și de a înlesni exercitarea deplină în societatea noastră a drepturilor și libertăților omului. Iar statelor puternice le revine sarcina de a aborda problema terorismului nu numai ca pe o problemă de siguranță ce poate fi soluționată prin măsuri militare și de securitate, ci și să înainteze pe calea rezolvării ei sub toate aspectele: politic, economic și sociologic. Aceste state trebuie să se preocupe ca musulmanii ce trăiesc pe teritoriile lor să fie integrați mult mai rapid și își stabilească politicile externe prin prețuirea vieții oamenilor ce trăiesc în alte țări, la fel cum prețuiesc viața propriilor lor cetățeni. Iar organizațiilor internaționale precum Națiunile Unite sau Uniunea Europeană le revine misiunea de a adopta măsuri în vederea păstrării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului în toate colțurile lumii și de a aplica sancțiuni regimurilor care își asupresc propriul popor spre a le determina să înceteze să mai încalce în mod barbar drepturile omului.
– Ce stă la baza neînțelegerii dintre dvs. și Erdoğan? Mai ales că mulți spuneau că, în trecut, Erdoğan era unul dintre apropiații dvs.
Cei care cunosc îndeaproape mișcarea, dar și pe mine știu că eu și Erdoğan nu am fost niciodată apropiați, ba chiar am avut vederi radical diferite în mai multe privințe, în special asupra folosirii religiei ca mijloc politic.
Ne-am întâlnit doar de câteva ori. Sprijinul pe care prietenii noști l-au acordat în calitate de cetățeni, în trecut, partidului său, a fost datorat promisiunilor privind democrația și drepturile și libertățile omului. De fapt, acești cetățeni au sprijinit partidele care clamau democrația și înainte, care erau în favoarea aderării la Uniunea Europeană și care puneau accent pe drepturile și libertățile omului. Dar pentru că Erdoğan însuși, dar și partidul său au făcut o întoarcere de 180 de grade de la aceste valori și promisiuni, nu s-a mai pus problema vreunui sprijin din partea noastră.
Unul dintre motivele principale ale conflictului a fost acela că Mișcarea Hizmet, care desfășura activități educaționale de succes pe plan internațional, a încetat s-l mai sprijine pe Erdoğan în plan extern, dat fiind că nu a acceptat discursul acestuia de ”conducător al lumii musulmane”. Şi aceasta este cauza pentru care încearcă acum, folosindu-se de toate puterile statului, să mobilizeze toți diplomații și serviciile de securitate în vederea închiderii instituțiilor educaționale aparținând Hizmet de pe plan mondial sau trecerii acestora la fundația Maarif și să îi repatrieze în Turcia pe membrii Hizmet pentru a-i trimite la închisoare.
– De ce Erdoğan, care a dus Turcia din poziția une țări cu zero dușmani în cea a unei țări cu zero prieteni, încearcă ca în fiecare problemă ivită să arunce vina pe dvs.?
Da, așa este, a făcut dintr-o țară cu zero dușmani una cu zero prieteni, pentru că s-a amestecat în treburile interne ale statelor vecine, încercând să le contureze după grupurile radicale înarmate pe care el însuși le sprijină pe diferite căi. S-a erijat în lider al Orientului Mijlociu și și-a arogat dreptul de a se situa în poziția de calif al lumii islamice. Iar noi nu am aprobat niciuna din aceste mișcări ale sale, drept pentru care am fost declarați dușmani. Mai apoi, orice acțiune negativă a pus-o pe seama mișcării Hizmet, ca în final să-și poată atinge țelurile politice. Spre exemplu, în decembrie 2013, sub pretextul unei anchete anticorupție, a politizat întreaga justiție, făcând-o astfel nefuncțională. A împrăștiat cadrele cu experiență din domeniul securității, educate și antrenate ani buni de zile în țară, făcând nefuncțional serviciul de informații. A transferat marile grupuri media în ograda partizanilor săi, iar pe celelalte grupuri de presă le-a sprijinit uneori cu reclame și licitații, alteori le-a redus la tăcere cu amenințări, reușind să blocheze reflectarea adevărului. Sub pretextul evenimentelor din 15 iulie, a făcut cel mai mare rău istoric Forțelor Armate luându-le sub tutela sa. Adică, pe scurt, Erdoğan a făcut din instituțiile statului instrumentul idealurilor sale politice și a polarizat populația într-un fel nemaîntâlnit până atunci.
Iată cum pentru a legitimiza toate acestea a avut nevoie de un dușman și dacă mișcarea Hizmet nu a devenit mijlocul realizării propriilor sale ambiții politice, a declarat-o dușmanul său, motivându-și prin asta platforma sa. Și pentru a-și putea continua această motivație, acum, orice problemă a sa încearcă să o impute mișcării Hizmet. Se poate spune că, din punctul său de vedere, a făcut o alegere echilibrată, deoarece este conștient de faptul că, oricâte injurii i-ar aduce și oricâte nedreptăți i-ar face, nu vor exista represalii împotriva sa, iar cei din mișcarea Hizmet nu vor ridica mîna nici măcar pentru a-i arăta pumnul.
– Cum interpretați evenimentele din 15 iulie 2016?
Le-am condamnat înca de pe când erau în desfășurare și am respins acuzațiile ce mi s-au adus. Am făcut apel la constituirea unei comisii de anchetă internaționale și am promis că, în cazul în care voi fi găsit vinovat, îmi voi cumpăra singur biletul de întoarcere în țară. Nici măcar nu au dat vreun răspuns propunerii mele, ceea ce arată că ascund multe lucruri. De fapt, nu au reușit să convingă pe nimeni cu calomniile lor. Eu am convingerea că evenimentele din 15 iulie au un scenariu din care face parte și Erdoğan. Adevărul va ieși la suprafață cu timpul, cu voia Domnului.
– Oare de ce statele occidentale și America nu reacționează la nenumăratele încălcări ale drepturilor omului și la aruncarea în închisori a mii de oameni de către Erdoğan?
Reacția Occidentului și Americii față de acțiunile de încălcare a drepturilor omului din Turcia a lăsat mult de dorit. Nu putem spune că nu au reacționat deloc. Atât deputații, senatorii, purtătorii de cuvânt din ministere, cât și organismele din interiorul Uniunii Europene au ridicat vocea sporadic, dar totul a rămas la nivel de vorbă, nu s-a concretizat nimic. Din păcate, în relațiile internaționale interesele pe termen scurt trec în prim-plan. Îngrijorările Europei în ceea ce privește imigranții sirieni, dar și relațiile strategice ale Americii cu Turcia se numără printre dinamicile ce stau la baza problemei. De fapt, acceptarea de către Turcia a refugiaților sirieni nu este decizia personală a lui Erdoğan, ci este atitudinea generală a poporului turc. Dacă abordăm subiectul acesta din perspectiva securității, putem spune că faptul că Erdoğan a luat sub tutela sa, una câte una, toate instituțiile democratice ale Turciei transformă regiunea într-o încrengătură de probleme. Ei duc o politică ce pregătește terenul pentru continuarea, pe de o parte, a unei colaborări forțate în domeniul militar și de spionaj și, pe de altă parte, pentru sporirea violenței și a terorii. Este vorba despre o Turcie care se îndepărtează tot mai mult de la a fi un stat de drept democratic și care, dincolo de a fi un garant al stabilității și păcii în regiune, începe să devină parte a radicalismului și conflictelor… De fapt, suntem martori ai acestui gen de lucruri.
– Vă gândiți să vă întoarceți în Turcia?
As dori să mă întorc dacă Turcia ar deveni din nou un stat democratic și un stat de drept, dar nu pot ști când se va întâmpla acest lucru. Pe termen scurt însă, nu se întrezărește vreun semn că ar exista o speranță în acest sens. Dar abuzurile nu pot continua la nesfârșit. Dacă Divinitatea va dori acest lucru, va crea și contextul necesar. Nu ne-am pierdut speranța și nu ne-o vom pierde.
– Exponentul moderației și al înțelegerii bunului simț nu este Erdoğan, ci dvs. Totuși, de ce comunitatea internațională nu oferă protecție Mișcării Hizmet împotriva opresiunii lui Erdoğan și a partidului său, AKP?
Statele, în cadrul relațiilor lor internaționale, acționează doar în scopul protejării intereselor lor strategice. Acest lucru este de înțeles până într-un punct, doar că în Turcia au existat și încă există încălcări ale drepturilor omului nemaiîntâlnite de-a lungul istoriei sale. Voluntarii Hizmet sunt supuși tratamentelor amintite, descrise de Națiunile Unite ca genocid. Oameni care oferă ajutor în numele Domnului, care sacrifică animale și împart carnea săracilor prin organizații umanitare, care oferă burse elevilor nevoiași etc. sunt arestați ca hoții de drept comun și supuși toturilor. Au fost confiscate bunuri ale oamenilor nevinovați, obținute prin munca de ani de zile și au fost lăsați fără locurile de muncă. Au fost concediați abuziv 150 de mii de funcționari de stat și le-au fost anulate toate drepturile câștigate. Aceștia au fost condamnați, împreună cu familiile lor, la foamete. Iată, ne așteptam ca, în fața atâtor abuzuri, să auzim voci mai puternice venite dinspre statele prietene și aliate ale Turciei în procesul istoric. Nu putem spunem că nu au existat deloc; au fost lideri care și-au exprimat îngrijorarea la nivel guvernamental și parlamentar, făcând apel la revenirea la statul de drept, dar nu s-au concretizat în sancțiuni eficiente.
Pe de altă parte, sunt mai multe state care nu au cedat șantajelor lui Erdoğan, care a făcut din relațiile bilaterale un element de negociere, și nu au permis să se aducă atingere voluntarilor Hizmet și organizațiilor acestora aflate pe teritoriul lor. I-au primit cu brațele și ușile deschise pe refugiații care au părăsit Turcia ca urmare a persecuțiilor la care au fost supuși. Este vorba de Egipt, Suedia, Norvegia, Germania, America, Canada, Australia și multe alte țări. Doresc să menționez acest lucru, mulțumindu-le.
– Credeți că Erdoğan și AKP vor rămâne la putere până în anul 2029? Sau electoratul turc ar putea schimba această stare de fapt?
Cu siguranță, electoratul turc ar putea schimba lucrurile, numai că, în prezent, alegerile nu se desfășoară în mod echitabil. Presa este supusă, justiția este supusă, capitalul este supus și el. Or, în aceste condiții, este foarte dificil ca electoratul turc să stabilească într-un mod corect ceea ce gândește cu adevărat.
