În Turcia există un număr mare de profesori universitari de succes, care sunt invitați la universități și instituții de prestigiu din străinătate, însă nu pot onora invitațiile acestor instituții deoarece nu au pașapoarte. În acceași situație sunt și mulți cercetători care au câștigat burse de merit și nu se pot duce.
Muhdan Saglam, expert în Politică Energetică Internațională și jurnalist editorialist, este unul dintre cei care au semnat ”Declarația de pace” a Academicienilor. Acesta a fost expulzat din funcție prin Decretul lege cu numărul 686, alături de mai multe cadre universitare în februarie 2017. El subliniază că în ciuda faptului că nu există vreo hotărâre judecătorească sau vreo interdicție: toți profesorii săi și prietenii săi au pașapoartele restricționate și nu și pot scoate alte pașapoarte.Saglam încearcă să-și facă auzită vocea pe rețele de socializare unde scrie că a primit invitație din partea Universității Cambridge și că a primit o bursă de studiu la Oil Economy School, dar din păcate nu se poate duce.
Turcia a devenit oare închisoare în aer liber pentru cadrele universitare?
Ayșen Uysal Prof. Dr. la Universitatea Dokuz Eylül din cadrul Secției de Administrație Politică și Științe politice este un cadru universitar de renume și de succes care a predat în Franța și Elveția mulți ani.
Înainte de a fi demisă prin Decret, a fost suspendată din funcție deoarece a Semnat Declarația de Pace și i s-a anulat pașaportul. Din iunie 2017 până acum, Uysal nu aputut ieși din țară, anul acesta a primit un post pentru doi ani într-o instituție specializată în științe politice din Paris, dar nu poate pleca. Când și-a exprima reacția pe rețelele de socializare, aducând vorba și de cei care sunt în aceeasi situație similară și alti colegi de breaslă,Uysal a spus„ Sunt în închisoare în aer liber ca și voi” .
Un alt academician cu care am discutat pe această temă este Dr.docent în istorie. Candan Badem, care declară că a îndurat o situație similară și că nu a putut să meargă în ciuda primirii unei burse de la Vrije Universiteit Brussel (Universitatea Liberă din Bruxelles) și, prin urmare, nu a mai solicitat alte burse.
Potrivit lui Badem singurul scop al guvernării prin înlăturarea prin Decretul nr. 672 este acela de a-i pedepsi pe cei care nu sunt de aceeași parte.
” Nu arătați că în Turcia este ordine normală”
Există un exod al creierelor fără precedent din Turcia spre străinate. Statul turc, de ceva vreme, face apeluri și depune eforturi pentru a inversa această situație. Încă nu există date care să arate că se răspunde acestor apeluri.
Oare se dorește ca academicienii și cadrele universitare prezente în țară să rămână înTurcia? Potrivit lui Badem , nici nu se pune problema acestui lucru.
„AKP este dușman al științei, are o percepție religioasă înapoiată și din acest motiv nu cred că interesul lor este să rămână cadrele didactice înTurcia”, spune și transmite acest mesaj instituțiilor de învățământ din străinătate. „ Suspendați cooperarea cu Universitățile care au jurat credință regimului. Nu acționați ca și cum înTurcia ar fi o ordine normală.”
Cadru universitar la Facultatea de Științe Politice Universitatea 20 Istanbu, l Erhan Keleşoğlu,demis prin Decretul cu nr. 675 pe 29 octombrie, a primit o bursă oferită academicienilor care sunt în pericol ‘Scholars at risk’ de către Universității SOAS Londra.
Din păcate, Keleşoğlu nu a putut profita de postul de cadru universitar oferit de SOAS, pentru că are pașaportul verde anulat. Nu numai pașaportul lui verde a fost anulat ci și al soției și al copilului. Keleșoglu povestește că familia sa a depus actele pentru pașaport normal și că li s-au eliberat pașapoarte normale, și doar lui I s-a acceptat cerea de pașaport.
„Ajungi să fii dat afară alături de mii de persoane care au fost demise prin decret,în declarații fiind acuzat de legături teroriste. Nu poți afla în nici un fel motivele pentru care ai fost acuzat, nu poți obiecta,nu-ti poți căuta drepturile și nici nu poți da în judecată. Nici la CEDO nu poți merge, pentru că și formarea comisiilor Stării de Urgență (OHAL) din Turcia au fost recomandate de CEDO. Europenii nu au vrut să-și încarce umerii cu mii de dosare și nu au dorit să fie de partea unei situații sensibile, nu au vrut să dea mână libera Turciei cu migrarea, care este darnică, și nici nu au vrut să nu existe neînțelegeri frecvente, lăsând cale liberă. Și acest lucru a avut rezultate devastatoare. Adică cea mai responsabilă instuție este CEDO.
Keleșoglu spune că nu a putut participa la niciunul din mecanismele stabilite deComisia Stării de Urgență și nu s-a făcut nicio apărare. Totul s-a desfășurat în spatele ușilor închise. Keleșoglu spune că nu a auzit până acum să fi fost introdus din nou în aceste Comisii. Și că nu a auzit până acum ca vreo persoană din spectrul academic democrat cu vederi de stângă, precum este el, să fie învestit în Comisii
Eu îmi cer drepturile legale, nu doresc altceva
„Eu am rămas fără drepturi cetățenești prin decizii admnistrative.” spune Keleşoğlu și subliniază că drepturile oamenilor au fost uzurpate prin convenții internaționale și prin legile Repubicii Turcia. Keleșoğlu, a spus că nu se gândește la azil politic în altă țară, și-a exprimat sentimentele prin următoarele cuvinte:
„Un astfel de lucru nu este posibil, dacă o altă țară mi-ar spune:”îți dăm cetățenie,îți dăm un pașaport, vino să locuiești aici, eu tot nu aș accepta asta, vreau drepturile mele în propria mea țară, ne-au făcut un cetățean de clasa a doua „.
Academia Turciei nu a trecut clasa
Keleșoglu a ajuns să fie demis prin decret e ca și cum ar avea lepră. ”Pentru cadrele universitare care nu pot profesa, este greu să înceapă o nouă viață și să-și găsească o slujbă în sectorul privat deoarece sunt însemnați de către stat că au fost demiși prin decret, iar angajatorilor le este frică să-i angajeze. ” Nu este o glumă, în monitorul oficial numele noaste sunt marcate la capitolul ” teroriști.” Pentru un mediu legal este foarte normal să-ți fie teamă.
Din nefericire societatea nu mai arată nici un semn de opunere.
De fapt societatea academică din Turcia a trecut de un examen foarte greu. De fapt academicieni care nu au fost demiși de stat ar fi trebuit să riposteze în fața acestor demiteri prin decret. Academicieni ai Turciei, nu au trecut clasa.”
