În cartierul Kifisia din Atena, un cartier unde abundă refugiații, într-un pasaj pietonal, pe o căldură sufocantă se auzea melodia turcească „Roza fragilă al minții mele” (“Fikrimin İnce Gülü). Un tânar cu un flaut lateral, interpreta o muzică de stradă. Melodia era de la noi din țară.
Adem Korkut, are 28 ani, este un profesor de limba turcă dar nu apucat să profeseze, după o lună de la tentativa de lovitură de stat din 15 iulie, în timp ce era în casa bunicului său de la Zonguldak, a fost ridicat și dus la închisoare.
În urma denunțului făcut de tatăl său „Fiul meu aparține mișcării Guleniste. El nu are nicio vină, dar nu l-am putut convinge să renunțe. Să-l dermine statul să renunțe!” Tânărul a fost arestat 18 luni. După ce a fost condamnat, a fost luată în considerare perioada în care a fost închis și a putut să iasă din închisoare. Dosarul e în așteptare la Curtea Supremă, urmând să fie condamnat la 6 ani ți 10 luni de închisoare.
Adem, vorbește de o experienţă mai grea decât de cele 18 luni din închisoare, de tortura fizică și bătaia primită în primele 4 zile de arest preventiv. Cu toate acestea,el nu mai dorește să pomenească despre torturile la care a fost martor și la care a fost și el supus.
În caietul său de desen este transpusă toată revolta detenţiei sale și dorința de libertate pe care a resimţit-o cât a fost un an și jumătate după gratii.
Pentru că nu i-au permis să-și ia pensule și vopsea, acesta și-a făcut pensule din peria de bărbierit. Și a folosit în loc de vopsea diverse alimente, precum cafea, mărar, pătrunjel, a folosit 20 de tipuri de alimente: „dacă nu mă pot duce undeva , măcar să privesc desenul ”, acesta a transpus pe hârtie imaginea locului său prefera Turnul Fetei -Kız Kulesi, pe care l-a făcut din cafea și din semințele de susan din covrig, pe care obișnuia să-l mânânce când admira turnul.
El povestește că prin desenele realizate și cărţile citite a încercat să să se țină în picioare,în închisoare.
Pictorul de după gratii, Adem, după ce a fost eliberat din închisoare, a plecat din Turcia în Grecia.
„Tot ce am agonisit în cei 28 de ani de viața a încăput într-o geantă și apoi am traverst râul Marița”, spune Adem. „Cel mai prețios lucru” al acestuia este flautul său, pe care și-l cumpărase din banii economisiți în studenție.
Cu acest instrument muzical încearcă să îşi cîştuge viaţa în Europa. Într-un pasaj pietonal din Atena, cântând cu flautul, aduce melodii din țara sa și își câștigă traiul. Acum el se gândește cum să-și mărească repertoriul. Scopul lui este să adune niște bani pentru a putea pleca într-o altă țară din Europa să reînceapă o nouă viață.
Adem rezumă experieța vieții sale care duce către necunoscut începută în închisoare: „Ceea ce am trăit mi-a provocat o adâncă mâhnire față de țara mea. Nu știu dacă se poate îndrepta răul făcut. Acum sunt în Atena și am început o nouă viață. Mă întristez pentru ţara mea . Nu aș fi dorit să-mi părăsesc țara în acest mod.”
