„Pentru mine, Academia Română, cea mai importantă instituţie de erudiţie, de consacrare, de cercetare şi de creaţie din această ţară, trebuie să reinstaureze încrederea în ea şi în celelalte instituţii ale statului pentru ca numele de România să ajungă din nou pe buzele tuturor, cum s-a întâmplat acum 100 de ani, când miracolul nostru românesc a uimit Europa prin Unirea cea Mare”, a spus Ioan Aurel Pop, după alegerea în noua funcţie.
” Ţara asta are nevoie de foarte, foarte multă răbdare, de foarte multă speranţă, de încredere în creaţia spirituală, în educaţie, de programe care să limiteze numărul de analfabeţi şi de analfabeţi funcţionali şi care să reaşeze educaţia pe un piedestal în care strămoşii mei au crezut pentru că aplicau formula ‘Ai carte, ai parte’. Erudiţia, cartea, cunoaşterea trebuie să ne caracterizeze ca popor şi să încercăm să ducem acest mesaj mai departe”.
„Trebuie să reinstaureze dialogul acestei Academii cu celelalte academii, cu celelalte instanţe europene. Facem parte dintr-un for de elită al Europei – Uniunea Europeană. Trebuie să fim prezenţi şi să încercăm să ducem o imagine potrivită rolului pe care l-am jucat aici. Suntem cel mai numeros popor din Sud-Estul Europei, locuim în cea mai mare ţară din Sud-Estul Europei ca suprafaţă, iar ca resurse poată să fie acelaşi lucru. (…) Cine intră în Aula acestei clădiri, sub cupolele pe sub care au trecut Maiorescu, Bariţiu, Bărnuţiu, Lapedatu, Nicolae Iorga şi toţi ceilalţi, sigur că e privilegiat al sorţii, urmele paşilor lui rămân şi e foarte important ca acest sentiment să-l aibă şi poporul român. Un sentiment de trăinicie, de siguranţă, un sentiment de readunare a forţelor acestui neam, de readunare a celor care au plecat din disperare din această ţară, de revenire la valori şi mai ales la încredere, cum spuneam. Şi unul din pilonii încrederii trebuie să fie Academia Română”.
În opinia noului preşedinte al Academiei Române, ştiinţele exacte „sunt într-o competiţie inegală cu umanioarele”.
„Dar eu plec de la premisa că un suflet care face soft-uri şi hard-uri, un suflet care ne învaţă cum să accesăm mijloacele digitale de astăzi e totuşi un suflet şi trebuie să vadă şi ce a scris William Shakespeare, să se oprească la un sonet de Eminescu, să citească un roman de Rebreanu şi să vadă spre ce ne îndeamnă spiritul. Şi spiritul nostru nu poate trăi fără spiritualitate, fără aceste mari valori ale culturii. Şi membrii Academiei Române de la ‘umanioare’ sunt nişte mari personalităţi ale culturii noastre, care au scris şi care publică şi n-avem decât să traducem în alte limbi ce fac ei şi să menţinem spiritul viu întru domeniile astea pe care unii le numesc ale povestirii. Dar fără poveste ce ar fi viaţa asta!”
„Încrederea în Academie s-a văzut şi prin apelul pe care l-au făcut cei care chivernisesc destinele politice ale acestui stat şi Academia are un rol important, cultura este la ea acasă la Academie Română. În cultură intră şi ştiinţele fundamentale – matematica, fizica, chimia, informatica, biologia, dar continuă să intre şi ‘umanioarele’ pentru care s-a fondat Academia. Iar Academia trebuie să apere limba, literatura, să facă cunoscută istoria, etnografia acestui popor, adică acele mesaje care sunt greu inteligibile şi care nu se pot transmite prin semne matematice şi fizice şi care sunt doina, dorul, povestirea, Prâslea cel Voinic. Eu îi îndemn pe tineri să caute şi jocul pokemonilor şi să se inspire şi din Stăpânul inelelor şi din Harry Potter, dar, în acelaşi timp, să nu uite de ‘Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte’, de ‘Făt frumos din lacrimă’, de nişte valori care nu ne-au legănat nouă copilăria, dar care au stat la baza culturii acestui popor. Şi dacă le-mbinăm pe toate şi ştim să fim şi clasici şi moderni şi tradiţionalişti români şi europeni, atunci mesajul va ajunge cu siguranţă la destinatar”
