În fiecare an, la 24 iunie este sărbătorită Ziua Universală a Iei, bluza tradițională românească fiind un simbol internațional al culturii române și o piesă emblematică a costumului popular național românesc.

La 21 ianuarie 2013, comunitatea online „La Blouse Roumaine” fondată de Andreea Tănăsescu a propus ca data de 24 iunie să devină o zi dedicată iei. În același an, odată cu sărbătoarea de Sânziene, „La Blouse Roumaine” a organizat prima Zi Universală a Iei, care a devenit în timp un eveniment global, sărbătorit în peste 50 de țări. În 2015, primarul capitalei americane Washington D.C., Muriel Bowser, a proclamat ziua de 24 iunie drept Ziua Universală a Iei în acest oraș, în urma eforturilor comune ale Ambasadei României la Washington și ale comunității românești din capitala americană.

În 2017, în întreaga țară sunt organizate numeroase expoziții și târguri tradiționale, având în centru ia, una dintre cele mai importante moșteniri naționale și culturale ale României. Între acestea amintim: Târgul „Haina Țărănească”, organizat de Muzeul Național al Țăranului Român din București (23-25 iunie), a patra ediție a proiectului itinerant „Șezători în Țara Silvaniei” (Parcul Central Municipal Zalău), ”Sânzienele îmbracă Planeta în IE” și ”Târgul Românașul” manifestări organizate la Brașov (24-25 iunie), expoziția #IAaidoma la Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA din Sibiu (23 iunie), Sărbătoarea Iilor, ediția a XXXIII-a ediție, comuna Cezieni, județul Olt (25 iunie), expoziția ”Decor, eleganță, stil — cămașa femeiască tradițională de Mărgău” (23 iunie) ce are loc la Muzeul Etnografic din Cluj-Napoca.   Și, la nivel internațional, ia românească va fi sărbătorită în mai multe orașe, între care Chișinău, Berlin, Budapesta, Londra, Madrid, Paris, Roma, Washington ș.a.

Costumul tradițional femeiesc este format din ie, poale, fotă, catrință sau maramă. Ia este bluza femeiască, confecționată din pânză albă de bumbac, de in sau de borangic și care se distinge, în funcție de regiune, atât prin motive cât și prin tehnicile de decorare, transmise de la o generație la alta, fapt care a conservat tradiția, bunul gust și unicitatea de la o generație la alta. Croiul iei, simplu, a fost același din cele mai vechi timpuri, fiind folosit și astăzi, potrivit volumului ”Cusături românești” de Aurelia Doagă.

Culorile folosite la broderie erau în două — trei nuanțe cromatice, de regulă, dar se broda și cu o singură culoare, de obicei negru. La acestea se adăugau, după specificul zonelor, culori pastelate, fire metalice, flori, fluturi și mărgele. Iile cusute arătau, totodată, statutul femeii. Astfel, cele căsătorite și cele în vârstă purtau modele de croială modeste și culori mai temperate. Cele tinere își cuseau iile în culori vii pentru a atrage pețitori. Erau cusute ii pentru ceremonia nunții sau pentru zilele de sărbătoare, bogat împodobite, altele pentru horă, iar altele, cele mai simple, se regăseau în vestimentația zilnică. Motivele erau geometrice sau inspirate de natură.

De-a lungul timpului aceasta a suferit o serie de transformări, dar și-a păstrat în linii mari forma moștenită, simplă, funcțională. Astfel a dobândit unele particularități, mai ales în ornamentație, care au dus la stabilirea următoarelor tipuri de ii.

Ia cu altiță, încreț și râuri o întâlnim în Oltenia, Muntenia și Moldova. Se croiește din patru foi, fără nicio răscroială. Foile se încrețesc la gât cu ajutorul gulerului. Se caracterizează prin prezența constantă a unor câmpuri ornamentale: altița (porțiunea de broderie orizontală care acoperă umărul, cu o lățime de 10,5 cm), încrețul (o fâșie ornamentală dispusă transversal, lucrată în alb-crem, care urmează imediat după altiță), râurile sau rândurile (în număr de trei pornesc din încreț până jos la mână; acoperă drept sau în diagonală-Moldova, mâneca). Jos la mână, ia prezintă bantă sau mânecă largă. Ca puncte de cusătură se folosesc: cruci, tighele, punctul bătrânesc, brăduții (Argeș, Vlașca), butucul (Buzău, Rm. Sărat), punctul în ”scăriță pe dos” (Olt, Vâlcea), brânelul, obinzeli etc. Ia cu altiță, încreț și râuri se poartă cu fotă, vâlnic, zăvelci, catrințe.