În total, circa 29.000 de persoane au fost 'relocate' în UE din Italia și Grecia, prin aplicarea acestei derogări de doi ani, menită să ușureze situația acestor două țări mediteraneene, copleșite de afluxul de migranți ce fug din calea sărăciei sau războiului.

Solicitanții de azil ce vor sosi pe coastele italiene sau grecești începând de miercuri nu vor mai fi vizați de ‘cotele de repartizare’ a refugiaților în țările din Uniunea Europeană, acest program încetând după o punere în aplicare anevoioasă, care a adâncit divergențele Est-Vest cu privire la migranți, relatează marți AFP.

Sfârșitul acestui program, adoptat în septembrie 2015 în punctul culminant al crizei migrației, constituie finalul unei exceptări temporare de la ‘regulamentele Dublin’, care încredințează în general țărilor de sosire în UE responsabilitatea de a analiza cererile de azil.

În total, circa 29.000 de persoane au fost ‘relocate’ în UE din Italia și Grecia, prin aplicarea acestei derogări de doi ani, menită să ușureze situația acestor două țări mediteraneene, copleșite de afluxul de migranți ce fug din calea sărăciei sau războiului.

Bilanțul pare unul slab comparativ cu obiectivul inițial, ce prevedea până la 160.000 de locuri repartizate conform cotelor pe țări și în condițiile în care circa 1,5 milioane de migranți au ajuns pe coastele europene începând cu 2015.

În fața dificultăților în redemararea așa-numitelor „hotspots”, centrele pentru selecția candidaților, și a ritmului prea lent al locurilor făcute disponibile de statele membre, majoritatea migranților și-au continuat drumul spre nordul Europei, chiar dacă erau eligibili.

Însă Comisia Europeană refuză deocamdată să vorbească despre eșec. „Din punctul nostru de vedere, programul de relocare a fost un succes”, a estimat luni o purtătoare de cuvânt a executivului comunitar.

Executivul european dă de asemenea de înțeles că ‘relocările’ nu s-au încheiat în mod definitiv, pentru că dacă refugiații nou-sosiți nu vor mai fi vizați, mai rămân ‘în jur de 10.000 de solicitanți de azil’ eligibili în Grecia și în Italia, sosiți înainte de data limită de 26 septembrie.

„Obligația de a reloca nu se oprește după această dată”, a insistat comisarul european pentru migrație, Dimitris Avramopoulos.

În fața criticilor privind obiectivele neatinse, el răspunde că realitățile pe teren s-au schimbat totuși, inclusiv datorită acordului din martie 2016 cu Ankara, care a redus în mod drastic numărul de migranți sosiți pe coastele Greciei.

În jur de o treime dintre cele 160.000 de locuri preconizate au fost reorientate spre un alt program, pentru primirea de sirieni direct din Turcia.

Iar în Italia, subliniază Comisia Europeană, majoritatea celor sosiți nu corespundeau criteriilor prevăzute în planul rezervat solicitanților de azil aproape siguri că vor obține o protecție, cum sunt sirienii și eritreenii. „Numărul de persoane relocabile s-a dovedit mult mai mic” decât era prevăzut, a explicat Avramopoulos.

În fața dificultăților în redemararea așa-numitelor „hotspots”, centrele pentru selecția candidaților, și a ritmului prea lent al locurilor făcute disponibile de statele membre, majoritatea migranților și-au continuat drumul spre nordul Europei, chiar dacă erau eligibili.

Astfel, acest plan menit să reprezinte solidaritatea europeană, a cristalizat rapid divizările între statele membre, „iar aceasta a lăsat urme importante”, subliniază Yves Pascouau, cercetător la Universitatea din Nantes (vestul Franței) și expert în problema migrației.

Comisia Europeană a lansat în iunie procedura de infringement împotriva a trei țări din Europa Centrală și de Est — Ungaria, Polonia și Republica Cehă — pentru refuzul lor constant de a aplica aceste cote, al căror caracter obligatoriu a fost confirmat de justiția europeană.

foto 3 Yves Pascouau

Cu toate acestea, potrivit lui Pascouau, în pofida dificultăților ce țineau de „hotspots”, planul a permis crearea pe teren a unui „sistem operațional în cadrul căruia autoritățile statelor membre și agențiile europene au reușit să se coordoneze”, adaugă el, văzând în aceasta „o experiență ce va servi pe viitor”. Pe viitor, adică pentru o reformare durabilă a „sistemului Dublin”.

Date fiind dificultățile privind cotele temporare, ideea unui mecanism permanent de repartizare pare abandonată. Comisia Europeană propune acum menținerea regulii privind responsabilitatea țării de sosire a migranților, însă cu un ‘mecanism corector’ în cazul unui aflux masiv. În acest caz, obligații de ‘solidaritate’ ar fi declanșate pentru țările mai puțin afectate.

Însă negocierile dintre statele membre bat pasul pe loc de un an de zile, țări precum Ungaria și Polonia excluzând în continuare orice încercare de a le fi impusă primirea de solicitanți de azil, oricât de mic ar fi acesta.