Șahin Alpay, un jurnalist veteran al cotidianului Zaman, a declarat într-o scrisoare trimisă de la notoria închisoare Silivri: „Nu mă bucuram de sănătate impecabilă când am ajuns la Silivri, dar acum, după 15 luni, boala mi  s-a agravat.”

Șahin Alpay, aflat în închisoare de peste 15 luni, a trimis o scrisoare în format electronic de la penitenciarul Silivri prin intermediul site-ului P24, informându-i pe cititori și pe prieteni despre starea sa de sănătate. „Sunt foarte bătrân. Deoarece sufăr de mai multe boli cronice și sănătatea mea se înrăutățește din ce în ce, nu am nicio speranță să mai trăiesc mulți ani. Sper ca cea de-a 13-a Curte Penală Superioară din Istanbul sau Curtea Constituțională să ia o hotărâre cât mai curând posibil fără să mai pierdem vremea judecându-ne, pentru ca să pot să-mi duc şi eu restul zilelor împreună cu soția, copiii și nepoții”.

Textul integral al scrisorii lui Şahin Alpay este următorul:

„Pe 16 noiembrie, am fost dus la un control cardiologic pentru prima oară. În urma acestuia, doctorii mi-au spus că ar trebui să mi se facă o angiografie fără întârziere.

Cred că prietenii, studenții și cititorii mei vor să afle detalii în privința sănătății mele. Aș dori să vă împărtășesc cum mă simt, în cadrul celei de-a patra scrisori publice trimise de la Penitenciarul Silivri.

Până să fiu reținut (pe 27 iulie 2016), arestat (30 iulie 2016) și trimis în închisoare, avusesem următoarele probleme de sănătate:

  • Sufăr de hernie de disc cronică din 1986. Am refuzat să fiu operat și, de aceea, fac gimnastică pentru abdomen în fiecare zi (de peste 30 de ani) pentru a putea rămâne pe picioare; am grijă cum mă mişc în timp ce stau jos sau în picioare.
  • Folosesc un aparat autonom de respirat cu presiune pozitivă (CPAP) în timp de dorm, de când doctorii mi-au diagnosticat apnee în somn cu aproximativ 20 de ani în urmă. Din fericire, soția mi-a dat dispozitivul la mine când am fost luat de politie; nu a survenit nicio problemă în acest sens în închisoarea Silivri.
    • Tensiunea mea arterială este mare (asta tot de vreo 20 de ani); din cauza acesteia, iau câte două pastile în fiecare zi (Delix Protect și Fludex SR). Toate medicamentele se găsesc în închisoare fără probeme.
    • Acum circa zece ani am aflat că am diabet în stare relativ gravă; de aceea, am fost nevoit să iau câte o pastilă în fiecare zi (Glucofage).
    • Tot cam de vreo 10 ani, mai iau şi medicamente (Crestor 20 mg) 3 zile pe săptămână datorită colesterolului ridicat. Mai iau şi un altul (Uricoliz) 3 zile pe săptămână datorită nivelului ridicat de acid uric.
    • Cu 10 ani în urmă, am mai aflat că am şi steatoza hepatica (ficat gras). Din nefericire, nu am putut deloc scăpa de această problemă.
    • De peste un deceniu, sufăr de hipertrofie a prostatei. Mi-a fost prelevat ţesut prostatic prin biopsie în 2009, doctorii având suspiciuni că aş fi avut cancer. În primăvara anului 2016, mi-a fost scanată prostata prin IRM. Mulțumesc lui Dumnezeu că rezultatele s-au dovedit a fi negative. Încă de la ultima consultare, iau Avodart.
    • Acum zece ani, au fost detectați noduli dubli într-una din glandele tiroide. În fiecare an, am făcut o ecografie și nu au fost depistată deocamdată nicio anomalie.
    • Acum 5 ani, o îngustare de 30% a fost observată în arterele gâtului care duc spre creier. Nicio agravare nu a fost observată la ecografia de la Spitalul de Stat din Silivri. În cadrul aceleiași proceduri IRM, medicii au constatat că a început să apară calcifiere în artera inimii. Mi s-a recomandat să merg pe jos în fiecare zi. Mă ocup de asta fără abatere: mă plimb în incinta închisorii Silivri aproape o oră pe zi.
    • Din nou, mi-a fost găsit un chist pe craniu la IRM-ul din acel an. Dat fiind că era în afara craniului, nicio intervenție nu a fost necesară. Regret acum că că nu l-am eliminat, deoarece creşte în dimensiune pe zi ce trece.
    • În primăvara anului 2016, mi-au fost efectuate colonoscopie și endoscopie pentru a 4-a oară. De data aceasta nu au fost găsiţi polipi în colon, dar am aflat că am colită intestinală și gastrită stomacală; am suferit şi de hemoragie internă. Iau Nexium (20 mg) 3 zile pe săptămână pentru a-mi proteja stomacul.
    • Merg la control pentru o pată care mi-a apărut pe spate (cu 15 ani în urmă) aproape an de an. Mi-a fost recomandată biopsie cu ac fin la Spitalul de Stat Silivri. Tratamentul a dat greş, aşa că mi s-a sugerat să-mi fie extirpată întreaga părte. Am preferat să aștept, deoarece îngrijire medicală atât de complicată s-ar fi dovedit a fi prea dificil de obţinut în închisoare; tot sper ca într-o bună zi să mi se dea drumul.
    • În luna mai, am avut un furuncul pe picior. Cum tratamentul nu dădea randament, am fost operat la Spitalul de Stat Silivri. S-a dovedit a fi vorba de un chist benign.

    • Port ochelari de vreo 60 de ani. Oftalmologul mi-a spus în septembrie 2016 că s-ar putea să am nevoie de operație de cataractă. Oftalmologii din Silivri nu au găsit că o intervenție chirurgicală era absolute necesară; au spus că nu puteau vedea petele gălbui tipice din jurul irisului. Nu mi-au spus să-mi schimb dioptriile la ochelari (nici la aproprie, nici la depărtare); în pofida recomandărilor lor, simt că-mi obosesc ochii.

    • Folosesc picături pentru ochi de mai mult de 5 ani datorită uscăciunii excesive.
    • Acum 5 ani, mi-am pierdut auzul în proporţie de 30-35% în ambele urechi și de aceea am început să folosesc aparate auditive.
    • De când am ajuns la închisoare iau pastile anti-depresive (cipralex), la recomandarea unui psihiatru. Mi-e teamă, însă, că am beneficiat prea mult de acestea – oricât de folositoare au fost.
    • Acum câteva luni mi-a apărut pe nas o pată roșie care-mi cauza mâncărimi groaznice. Am fost vindecat după ce am folosit unguentul recomandat de către dermatolog, care a stabilit un diagnostic de pitiriazis rozat.

    • Am fost dus la secţiunea de cardiologie pentru prima dată la Spitalul de Stat din Silivri pe data de 16 noiembrie 2017. După control, mi s-a spus că ar trebui să mi se facă imdediat o angiografie. Eram la început în stare să merg cu ușurință vreo oră pe zi – aceasta până acum câteva luni. În prezent, nu pot rezista mai mult 30 de minute. Se pare că arterele mele coronare au început să deterioreze.Am 73 de ani; viața pe care am dus-o a fost una plină de stres. Nu trebuie decât să-mi citiţi declarația de mai sus pentru a vă putea imagina toate problemele pe care acest stil de viaţă le-a cauzat. A trăi în această închisoare nu este lucru ușor. Sănătatea mea nu era formidală când am intrat în penitenciarul Silivri; acum, după 15 luni, s-a agravat.

    Imediat după arestarea mea, avocații au solicitat Curții Constituționale să fiu scutit de închisoare datorită vârstei și a bolilor mele cronice. Cererea de suspendare a fost respinsă imediat, însă. Nu am primit răspuns timp de 15 luni pentru o altă cerere pe care am trimis-o din cauza faptului că libertățile şi drepturile îmi sunt încălcate în închisoare. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a hotărât să investigheze imediat cererea pe care am trimis-o din același motiv pe 8 martie 2017. Solicitarea Ministerului Justiției de a prelungi perioada în care puteau oferi răspunsuri la întrebările CEDO a fost în cele din urmă respinsă pe noiembrie 8, 2017. Nu se știe când CEDO se va decide asupra faptului.

    Cea de-a 13-lea Curte Penală de la Istanbul, unde mi se desfășoară procesul, m-a trimis la Institutul de Medicină Legală pentru prima dată în perioada 18-19 iulie 2017 pentru a confirma că starea mea de sănătate nu îmi permite să fiu în închisoare.

    Cu vreo lună mai târziu, Institutul de Medicină Legală a trimis o scrisoare instanței pe 13 octombrie 2017, cerând să fiu trimis la un spital general sau universitar complet dotat. Transferul acestui articol de la Institutul de Medicină Legală la Penitenciarul Silivri a durat mult timp. În cele din urmă, am fost admis la Spitalul de Stat din Silivri pe 10 noiembrie 2017.

    Spitalul nu dispunea de niciun cardiolog. Datorită faptului că ecografia de la secţia de urologie și controlul la audiolog nu erau proceduri urgente, mi s-a spus că finalizarea raportului va dura până în februarie 2018, ceea ce reprezintă 6 luni de la solicitare. Prin urmare, decizia Institutului de Medicină Legală nu va fi prezentată la cel de-al doilea proces care va avea loc pe 8 decembrie 2017, ci după multe luni bune.

    Nu am nicio vină. Având în vedere actualul Cod Penal și jurisprudența Curții de Casație, acuzațiile de „a fi luat parte la lovitura de stat” sau de „a aparține unei organizații teroriste” nu sunt aplicabile în cazul meu. Voi fi achitat la sfârșitul procesului. Singura greșeală pe care am făcut-o a fost să cred că Constituția și Convenția europeană a Drepturilor Omului garantează libertatea de exprimare și de opoziție politică în Turcia.

    Sunt foarte bătrân. Deoarece sufăr de mai multe boli cronice, iar sănătatea mea se înrăutățește din ce în ce mai mult, nu am nicio speranță să o mai duc mult timp. Cât mai curând posibil, sper ca cea de-a 13-a Curte Penală sau ca Curtea Constituțională din Istanbul să mă lase să-mi petrec restul vieții împreună cu soția, copiii și nepoții, fără proces.

    Scrisoare de mai sus o găsesc a fi destul de plictisitoare. Totuși, am considerat de cuviință să-mi fie cunoscută situația.

    Cu toată stima şi căldura,

     

    Șahin Alpay

    Instituția de executare a sentinţelor penale Silivri/ secțiunea 9, corpul A, camera 1

    20 noiembrie 2017 ”

    –––––––––––––––––––––––-

    SURSA: http://www.platform24.org/p24blog/yazi/2571/silivri-mektubu–sagligim-gittikce-kotuluyor