ABDULLAH BOZKURT

O serie de documente confidențiale izvorâte dintr-o investigație desfăşurată sub acoperire în Turcia arată că un grup de caritate controversat, Fundația Drepturilor Omului, Libertății și Ajutorului Umanitar (İnsan Hak ve Hürriyetleri ve İnsani Yardım Vakfı sau İHH, în limba turcă) activează în înţelegere cu Organizația Națională de Informații (MİT) în sprijinul grupărilor teroriste jihadiste.

Documentele, ale căror cópii mi-au fost furnizate recent de o sursă de încredere, oferă dovezi incontestabile că șeful İHH, Bülent Yıldırım, a cooperat cu agenția de spionaj turcească în scopul sprijinirii rețelelor jihadiste din Siria până în Turcia.

Acestea dezvăluie, de asemenea, măsura în care această rețea de cooperare cu guvernul turc s-a infiltrat în interiorul cabinetului de la Ankara. A ieşit la iveală modul în care İHH a fost mobilizat de guvernul lui Recep Tayyip Erdoğan, într-un context în care președintele turc avea nevoie de sprijin politic, sub apăsarea  oprobiului public şi a presiunilor publice cu care se confrunta în acel moment. Toate acestea sunt în conformitate cu informațiile furnizate de Rusia, Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, conform cărora İHH aproviziona grupuri jihadiste siriene cu arme, întreaga operaţiune fiind muşamalizată de guvernul turc.

Ancheta secretă a inclus transcrierile a 142 convorbiri telefonice interceptate (activităţi care au fost autorizate în mod expres de către instanțele judecătoreşti între 6 ianuarie 2013 și 17 decembrie 2013, în cadrul unei anchete vizând grupurile islamiste radicale). Acestea l-au în prim plan pe un individ pe nume Veli Çayır, un agent de informații care era omul de încredere a lui Hakan Fidan, șeful agenției de spionaj turcești. Se pare că șeful İHH ar fi instalat o linie telefonică specială către Çayır, pe care îl suna ori de câte ori simţea nevoia să-i împărtăşească informații privind contextul politico-social din Turcia și din străinătate, unde İHH întreprindea operațiuni, sub aparenţa unor activităţi în scop caritabil. Din dovezile unei convorbiri de pe 25 februarie 2013 reiese clar că Çayır îi explică lui Yıldırım că i se dăduse ordin din partea subsecretarului FIDAN al MİT să colaboreze cu dânsul, permiţându-i-se, în caz de era nevoie, să-l sune zi și noapte, indiferent de oră.

Înregistrările arată că cei în chestiune încercau să evite, pe cât posibil,  divulgarea informațiilor secrete la telefon, preferând să transmită mesaje strict secrete prin curier; o alternativă era să se întâlnească personal în locuri unde se ştiau în siguranţă.

Se pare că, uneori, Yıldırım ar fi vizitat sediul MİT din districtul Yenimahalle al Ankarei. În ciuda tuturor precauţiilor, s-au scurs – inadvertent – mai multe informații prin telefon.Informațiile obținute din interceptarea convorbirilor telefonice sunt suficiente pentru a confirma legăturile organizaţiei IHH cu notoria agenția de spionaj. Având în vedere faptul că IHH s-a infiltrat în mai multe țări din afara Turciei, inclusiv în Europa, sub pretextul activităţilor caritabile și umanitare, există destule motive să fim îngrijorați în privinţa influenţei lui Erdoğan în rândul comunităților turcești și musulmane din diaspora turcă.

Pe 4 mai 2013, Yıldırım a vorbit cu Adem Özköse, un jurnalist despre care se știe că manifestă simpatii faţă de grupările jihadiste, îndemnându-le să se ducă să lupte în Siria. Întrebat fiind de Özköse ce e mai exact de făcut în Siria, Yıldırım declară că ar trebui aprovizionaţi militanţii din Siria cu arme; în lipsa acestei opţiuni, ar trebui să dispună de fonduri, puse la dispoziție de Turcia, pentru a le permite jihadiştilor să achiziționeze arme. Dânsul mărturiseşte că s-a săturat de proteste, găsind că nu-i serveşte în niciun scop. Într-un interviu acordat pe 23 noiembrie 2013, președintele İHH se laudă cum i-a criticat vehement pe experţii în materie de drept islamic care au condamnat İHH pentru traficul de arme sub masca ajutorului umanitar. Mai adaugă că İHH poate trimite doar arme de calibru mic, ascunse în proviziile de ajutor umanitar, în timp ce alţii pot trimite chiar şi rachete.

Adevărul este că İHH a expediat arme în Siria. Ancheta din ianuarie 2014 întreprinsă pentru a depista prezenţa al-Qaeda în provincia Van din estul Turciei, a revelat modul în care un angajat İHH lucra cu o celulă al-Qaeda din Turcia, activităţile caritabile constituind un tertip pentru a transporta provizii militanților din Siria. Teroriștii au folosit centrele de importanţă logistică ale İHH din două provincii turcești, Kilis și Kayseri, pentru a putea pune la dispoziţie fonduri, echipamente medicale de urgenţă, medicamente, precum și diverse obiecte de uz casnic către jihadiștii din Siria. Datorită monitorizării de către serviciile de informații ale poliției din 2012, a fost descoperită o celulă teroristă condusă de İbrahim Șen (37), un terorist al-Qaeda deja condamnat, care se afla în fruntea unei operaţiuni de recrutare și traficare dintre Turcia și Siria și care se folosea, inter alia, de İHH.

Șen a fost reținut în Pakistan pentru presupusele legături cu al-Qaeda, fiind transferat la Guantanamo, unde a fost ținut până în 2005, înainte ca oficialii americani să decidă să-l aducă în Turcia. Potrivit dosarului anchetei deschise în Turcia, acesta a lucrat cu MİT încă de la izbucnirea crizei din Siria în 2011. Se pare că datorită protecţiei politice din partea guvernului și a unui contract secret semnat cu MİT, Șen a evitat orice probleme legale. A fost arestat în ianuarie 2014 și pus sub acuzare în octombrie 2014; a fost eliberat, însă, la prima audiere a procesului, în octombrie 2014.

Anchetatorii au crezut că Șen s-a folosit de aceste ONG-uri, căutând să ascundă livrările ilegale către jihadiști, concluzia fiind că ONG-urile au colaborat cu bună ştiinţă. Trei persoane identificate de polițiști drept parteneri ai lui Șen (în cazul contrabandei cu bunuri către Siria) sunt: Ömer Faruk Aksebzeci (aparţinând filialei Kayseri a IHH), Recep Çamdalı (un membru al IHH din filiala Kayseri) și İbrahim Halil İlgi (din filiala Kilis a IHH). Transcrierile convorbirilor dintre Șen și acești complici au arătat modul în care intenționau să folosească ambulanțe pentru a transporta bunuri către jihadiști, când guvernatorul de frontieră a interzis trecerea camionetelor în Siria.

Activităţile İHH de contrabandă cu arme spre beneficiul grupurilor jihadiste din Siria au fost semnalate de Rusia, potrivit documentelor secrete transmise Consiliului de Securitate al ONU pe 10 februarie 2016. Documentul a furnizat chiar și numerele de înmatriculare ale camioanelor pline de arme și diverse bunuri expediate de către İHH grupurilor afiliate al-Qaeda, inclusiv Frontul al-Nusra.

Noile documente confidențiale pe care am reuşit să le obţin relevă cum președintele Yildırım este implicat în mod direct în activităţile rebelilor din Siria. De exemplu, pe 28 mai 2013, Yıldırım l-a contactat pe omul său de la MİT, informându-l că İHH îl găzduia în Turcia pe Zahran Alloush, șeful Liwa al-Islam (care mai târziu și-a schimbat numele, devenind Jaysh al-Islam), un grup jihadist salafist activând în Damasc, și a vrut să organizeze o întâlnire între el, adjunctul lui Abu Nour și oficialii MİT. Alloush a fost mai târziu ucis într-un atac al Forţelor Aeriene Siriene pe 25 decembrie 2015.

Într-un alt apel de pe 12 iunie 2013, ajutorul lui Fidan, Çayır, l-a chemat pe președintele İHH, cerându-i să sprijine Legiunea Al-Rahman (Faylaq Al-Rahman), un grup armat de opoziție care are o bază lângă frontiera turco-siriană la Cilvegözü (Bab al-Hawa). El afirmă că grupului amintit i se epuizează resursele de consumabile; ca atare, tot solicită organizaţiei İHH să-i reaprovizioneze stocurile. Pe 16 august 2013, Yıldırım l-a înştiinţat pe şeful său de la MİT că un individ a fost prins în Siria, iar din mărturisirile sale au reieşit informații importante. Omul său a înregistrat totul în format video, vrând să trimită materialul filmat la serviciul de informații din Ankara. Într-o conversație telefonică care a avut loc pe 13 mai 2013, Yıldırım îl informează pe Çayır în privinţa unui militant care ar fi fost dispus să vină în Turcia pentru a-i ataca pe membrii Consiliului Național Sirian (al-Majlis al-Watani), susținut de Turcia, al cărui sediu se găseşte în Istanbul. Spune că a preluat informațiile de la o sursă sigură.

Într-un apel telefonic din 11 iulie 2013, Yıldırım vorbește despre o operațiune care implică o trecere a frontierei de către un grup din Siria; îi mai spune lui Çayır că are îndoieli cu privire la persoanele alese pentru operațiune și subliniază că acestea ar putea să nu-şi îndeplinească sarcina aşa cum trebuie. Mai adaugă că va coordona acțiunea cu agenţii de informații la fața locului. Împărtășește, de asemenea, faptul că echipele İHH i-au identificat pe sătenii care posedă o substanță chimică foarte periculoasă, utilizată în rafinarea petrolului.

Într-o altă convorbire, de pe 23 martie 2013, șeful IHH Yİldırım și oficialul MİT Çayır au discutat despre modul în care trebuiau să rezolve problema unui schimb de prizonieri în Siria, în legătură cu care un ofițer al armatei siriene de sex feminin fusese prinsă de rebeli, fiind predată apoi la İHH în schimbul eliberării de către administraţia lui Bashar al-Assad a unui luptător captiv opus regimului. Potrivit planului, femeia trebuia să fie luată la Aleppo de către İHH și trimisă la MİT pentru a fi transferată către Iran.

İHH este implicată în traficul de arme nu numai în Siria. Un document autentificat interceptat din schimburile de email-uri ale ginerelui lui Erdoğan, Berat Albayrak, a implicat, de asemenea, İHH-ul în transportul de arme către facțiunile libiene. Documentul secret relateză modul în care proprietarul unei companii falimentare de transport maritim containerizat a cerut despăgubiri din partea guvernului turc pentru daunele suportate de nava sa în timpul transportului de arme dintre porturile Libiei, la ordinul autorităților turcești (aceasta petrecându-se în 2011). Documentul a dezvăluit toate detaliile privitor la un transfer de arme aprobat de guvernul turc către rebeli într-o navă contractată de către İHH.

Toate aceste dovezi irefutabile confirmă faptul că İHH nu este numai o organizaţie de caritate, ci mai degrabă un contractor suspect care desfăşoară activități secrete la ordinul agenției de informații turcești MİT şi ale guvernului islamist al președintelui Erdoğan. Deoarece a avut o prezenţă activă în întreaga lume, inclusiv în Europa și în Asia de Sud-Est, activitățile İHH și ale operatorilor săi trebuie monitorizate îndeaproape, iar inițiativele lor trebuie să fie compromise, indiferent de cât de nevinovate ar părea.