Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a început un proces amplu de „purificare.” Acesta a închis zeci de mii de oameni, mai mult de 150 de companii de media și a cerut un referendum în luna aprilie pentru a-și spori puterile.

Cu toate acestea, atunci când autoritățile locale din Germania, din motive de securitate, au interzisc ca doi miniștri turci să facă campanie pentru el printre turcii care locuiesc în Germania, Dl. Erdogan a exploadat, acuzând Germania de practici naziste și că n-ar ști nimic despre democrație. Dacă lui însuși i s-ar fi interzis să vorbească în țară, a avertizat acesta, el ar fi „pus lumea pe jar.”

Acest lucru este cu atât mai arogant știind că între jurnaliștii închiși în Turcia, este şi un reporter pentru Die Welt, cu cetățenie germană și turcă, pe care dl Erdogan l-a acuzat de a fi un spion german și un „reprezentant” al unui grup ilegal de rebeli kurzi.

Unii politicieni germani furioși au cerut cancelarului Angela Merkel să-i spună domnului Erdogan că acesta nu este binevenit în Germania.

În mod corespunzător, și cu înțelepciune, dânsa nu a făcut acest lucru. Aparițiile politicienilor de top turci, a spus aceasta, „rămân posibile în cadrul legilor aplicabile aici.” Permisiunile pentru demonstrații sunt tratate la nivel local, iar doamna Merkel a declarat că nu are nici un cuvânt de spus în acest sens.

Doamna Merkel are motive securitare pentru reținere ei: Germania folosește o bază NATO din Turcia pentru avioane de recunoaștere în lupta împotriva statului islamic, iar doamna Merkel a fost principala forță din spatele unui acord al Uniunii Europene cu Ankara, prin care Turcia ajută la prevenirea fluxului de refugiați în Europa. Dar, și mai important, Germania nu vrea să se coboare la nivelul domnului Erdogan. Cu toate că Germania este, fără îndoială, printre țările cu cel mai mult respect față de lege și una dintre cele mai tolerante democrații europene, nemții trebuie să se lupte în mod regulat cu reamintirea trecutului lor

nazist, în special de către țări precum Grecia, Polonia sau Ungaria, care se află în situația primirii de avertismente sau interdicții din partea Uniunii Europene. Pentru liderul unei națiuni mari și aliat al NATO, a suporta astfel de insulte, mai ales atunci când domnul Erdogan însuși a făcut atât de multe pentru a submina libertatea de exprimare și statului de drept din Turcia, este scandalos. Cei aproximativ 1,5 milioane de turci din Germania, cu drept de vot în cadrul referendumului din Turcia sunt, în mod evident, de interes major pentru dl Erdogan.

Faptul că Germania generează pentru atât de mulți turci mijloace de existență argumentează împotriva acuzațiilor domnului Erdogan, în timp ce restricționarea reprezentanților săi de a face campanie printre aceștia, cum au făcut autoritățile locale, doar le alimentează. Răspunsul mai bun este de a-i reaminti în mod continuu dlui Erdogan, reprezentanților acestuia și oamenilor săi că libertățile pe care atât de mulți turci le găsesc în Germania sunt în mod sistematic și fără rușine distruse în Turcia.


Sursa: https://www.nytimes.com/2017/03/08/opinion/mr-erdogans-jaw-dropping-hypocrisy.html?_r=1