AHMED REHAB 

CAIR (Consiliul pentru Relațiile Americano-Islamice), Chicago.

Am văzut multe formaţiuni ne-islamice care astăzi „își joacă cartea”, în numele islamului: ISIS, al-Qaeda, Boko Haram, al-Shabab. Hizmet nu este un cult ne-islamic. Din interacțiunea mea cu voluntarii săi, Hizmet nu este nimic altceva decât:

Un grup de oameni cărora le pasă de idealurile islamului, precum: bunătate, ospitalitate, iubire, altruism. Acestea sunt idealurile în care cred, în conformitate cu învățăturile școlii de gândire Sunnite. Ei citesc Coranul; se roagă de cinci ori pe zi; țin post. Sunt oameni foarte spirituali. Ei nu impun credințele islamice, celor care nu sunt musulmani. Nu asta fac ei. Ei doresc să influențeze în bine societățile din care fac parte, chiar dacă sunt sau nu musulmane. Deci, dacă ar fi să vorbim în termini de „cult ne-islamic”, Hizmet este orice, numai asta nu. Ceea ce sunt cu adevărat, în opinia mea, este o adevărată întruchipare a idealurilor islamice de iubire și de slujire față de cealaltă. Și nu pot spune că am văzut vreodată altceva în afară de cele deja menționate.

Sunt un activist pentru drepturile civile, un activist pentru drepturile omului; Ideile în demersul meu, nu le iau de la demagogi, indiferent dacă sunt interni sau străini, dacă sunt aleși sau dictatori. Ceea ce privesc este procesul, iar ceea ce mă tulbură în Turcia de astăzi este procesul. Procesul corect este arbitrul dintre cei care acuză și cei care se apără. Acesta, este absent în Turcia contemporană. Și trebuie să existe o justiție independentă; trebuie să fie judecători și un tribunal care să nu fie de partea nimănui – să fie imparțial. Ceea ce vedem în Turcia, din păcate, este o situație în care guvernul este în esență condus de o parte care acționează atât ca acuzator / procuror, judecător și călăul. Și cei care sunt acuzați nu au într-adevăr niciun fel de libertate în sistem pentru a se apăra.

hizmet hareketi ile ilgili görsel sonucu

Cei care cunosc Hizmetul, care au interacționat cu Hizmetul, știu că acesta este cel mai departe de violență. Nu a promovat niciodată violența; nu a acceptat niciodată violența; a fost primul care a condamnat violența, inclusiv o depășire violentă a unei republici, o lovitură de stat. A condamnat lovitura de stat și nu a promovat niciodată nimic apropiat. Nu s-a implicat niciodată în ceea ce este violent în natură.

Acum că acuzația există, trebuie să cerem dovada. Și chiar dacă există persoane care ar putea fi asociate cu Hizmet care au fost implicate într-o crimă sau alta, inclusiv o lovitură de stat, se pune întrebarea: în ce moment incriminați o întreagă mișcare de milioane de oameni, voluntari care vor să servească umanitatea prin idealurile lor islamice? Putem condamna o profesoară, o femeie de 24 de ani care se ocupă într-o parte îndepărtată a Turciei, Pakistanului sau Kazahstanului sau oriunde în lume, unde construiesc școli în zone de comunități defavorizate? Cum sunt aceste suflete dedicate serviciului afiliat sau asociat cu acea crimă?

Este o vânătoare de vrăjitoare; este „vinovăție prin asociere”. Acestea nu sunt în tradiția libertății justiției, a valorilor liberale pe care democrațiile le acceptă.

Și exact ceea ce se întâmplă în întreaga lume atunci când oamenii la putere vor să închidă pe cei care nu sunt în buzunarele lor, pe cei pe care ei nu îi pot controla sau pe cei pe care nu îi plac.

Atunci când un guvern se îndreaptă spre autocrație, atunci când deveniți demagogi, atunci când deveniți „statul” (l’état, c’est moi) și când opriți opoziția, închideți mass-media, închideți jurnaliștii și declarați organizațiile , școli, moschei, asociații sau universități sau organizații caritabile, ca organizații teroriste doar printr-o semnătură, atunci trebuie să spun că este incorectă și că este problematică și că este nedreaptă!

Și îmi voi ridica glasul, ca musulman, ca ființă umană, dar și ca activist pentru drepturile civile și drepturile omului, deoarece drepturile civile și drepturile omului nu sunt fragmentare. Ele nu pot fi împărțite; ele nu pot fi alocate unui grup și apoi refuzate altui grup. Cred că idealurile sunt bune și sunt semnificative doar dacă se aplică tuturor ființelor umane. Este o credință în procesul orb, un sistem judiciar independent. Procedurile și procesele justiției se aplică peste tot în mod egal tuturor oamenilor.

Când am citit vestea că școlile [Hizmet] erau închise în Pakistan, acesta m-a rănit, pentru că Pakistanul are nevoie de școli bune, are nevoie de educație. Auzim despre radicalizare, auzim despre analfabetism, auzim despre lipsa de educație în anumite părți ale țării – la fel în Statele Unite, la fel în lume. Și oricine îşi asumă slujba de a construi școli și de  a educa tinerii, face bine în lume. Ca cineva care a construit o organizație, înțeleg cât efort necesită acest lucru. Înțeleg fiecare perete vopsit, fiecare cui care este ciocănit în acel zid, orice computer care este cumpărat și conectat, fiecare scaun și fiecare masă, și apoi tot conținutul care vine împreună cu o bună educație. Este nevoie de atât de mult pentru a construi o singură clasă, să nu mai vorbim de o întreagă organizație. Și aici aveți o școală cu multe săli de clasă, iar apoi aveți o mișcare de multe școli. O semnătură, ca urmare a unei presiuni politice sau pentru câștig personal, o închide.

E atât de greu de construit. Este atât de ușor de distrus. Și noi, americanii musulmani și oamenii de conștiință, trebuie să ne ridicăm vocile și să spunem: „Noi nu suportăm acest lucru!”

(*) CAIR (Consiliul pentru Relațiile Americano-Islamice), Chicago.