In aprilie anul trecut, persoane înarmate au percheziționat un autobuz școlar din capitala tulburată a Somaliei, Mogadishu, ucigând doi profesori turci. Uciderea cadrelor didactice a fost o amintire sumbră a modului în care mii de cadre didactice sfideze șansele de a oferi o educație de calitate uneia dintre cele mai sărace și periculoase țări ale lumii.

Educatorii serveau într-o școală înființată de oamenii de afaceri apropiați ai clericului turc Fethullah Gulen. Colegii acestor profesori turci au fost deportați în mai puțin de 3 luni, iar școlile in care aceștia activau, au fost confiscate de către guvernul somalez. Totul face parte dintr-o campanie agresivă a președintelui turc Recep Tayyip Erdogan.

Dacă Turcia se mândrește cu o expansiune importantă în Africa în ultimul deceniu, ar trebui să mulțumească Mișcării, pe care acum o numește inamic viclean.

Școlile, întreprinderile și organizațiile caritabile afiliate la mișcarea Gulen au jucat un rol critic în formularea și punerea în aplicare efectivă a deschiderii Turciei în Africa, de ani de zile. Cu toate acestea, de la momentul de turnura din iulie 2016, domnul Erdogan a acuzat Mișcarea pentru ” complot împotriva lui însuși ” și a început o campanie de anihilare a Mișcării și a membrilor săi.

Iar această campanie împotriva Mișcării, va fi în topul agendei sale, în timpul vizitei sale așteptate în Africa de Sud, în zilele următoare.

Imagini pentru erdogan africa

Politica Turciei în Africa, care a fost implementată destul de bine din 2005, ridică sprâncene pe scena internațională. Turcia și-a mărit volumul de comerț cu țările africane și a deschis 27 de noi ambasade pe continent. Asociațiile de afaceri (în special Federația turcă a oamenilor de afaceri și industrialiști – TUSKON), școlile și organizațiile caritabile au fost precursoarele deschiderii Turciei în Africa și primele de acest fel, ca angajament turc non-guvernamental cu continentul.

Aceste școli și organizații sunt cunoscute ca fiind afiliate la Mișcarea Gulen. Mișcarea deschizând prima școală în Africa încă din 1997. De atunci școlile s-au răspândit rapid pe tot continentul și au devenit una dintre cele mai de succes instituții de învățământ din țările în care operează

Cu toate acestea, lucrurile s-au schimbat drastic atunci când autoritățile turcești au inițiat o anchetă de corupție la sfârșitul lui decembrie 2013,  împotriva oamenilor din cercul apropiat al primului ministru Erdogan. Si chiar dacă aceste cazuri au fost închise brusc, domnul Erdogan a acuzat procurorii care le supravegheau, de a fi membrii ai Mișcării Gulen, cu scopul de a-l învinge prin mijloace judiciare. El a inițiat o politică de presiune și pe cat posibil, de închidere sau confiscare a entităților, inclusiv a băncilor, a posturilor de televiziune, a cursurilor de pregătire universitară asociate cu Mișcarea

De la tentativa de lovitura de stat din 15 iulie, domnul Erdogan a escaladat represiunea împotriva mișcării, acuzând-o că a realizat complotul eșuat al loviturii de stat. Mișcarea neagă orice implicare. Domnul Erdogan a făcut, de asemenea, închiderea / transferul școlilor afiliate Gulen, care operează în afara Turciei, ca prioritate în politica externă.

Conform acestei politici, ambasadele turcești din Africa Subsahariană, deschise în primul rând, printre altele, pentru a facilita angajarea societății civile din Turcia, au devenit avanposturile anchetei de persecuție împotriva Mișcării. Pentru a da impuls acestei scheme, dl. Erdogan a vizitat 9 țări africane de la preluarea mandatului în august 2014.

Problema principală pe care o ridică cu omologii săi din Africa nu este îmbunătățirea relațiilor economice și politice, ci închiderea școlilor Miscarii Gulen sau transferul lor către Fundația turca Maarif, care a fost înființată exclusiv în acest scop. Se pare ca dl. Erdogan folosește ajutoare oficiale de dezvoltare și „alte instrumente financiare” ca momeala pentru a convinge liderii africani.

Puține state africane, cum ar fi Somalia și Sudan, dintre aliații Turciei, s-au subordonat domnului Erdogan. Turcia a făcut din aceste țări „asistență pentru dezvoltare” masivă, de-a lungul anilor.

Pentru a atenua temerile că studenții ar putea fi afectați de această represiune în țările africane, oficialii turci au asigurat omologilor lor africani, că niciun student nu va fi afectat de transfer și va fi asigurată o educație de mai bună calitate.

Faptele indică însă, altceva. Turcia nu a reușit să mențină o educație de bună calitate, nici măcar într-un număr mic de școli din țările în care operează direct, cum ar fi Afganistan, Arabia Saudită și Moldova, cu atât mai puțin în Africa. Deși numărul acestor școli guvernamentale este scăzut și salariile sunt încurajatoare în comparație cu activitatea din Turcia, Ministerul Educației din Turcia găsește cu greu profesori dispuși să lucreze pentru aceste școli.

Situația din Somalia indica clar aceasta realitate. Școlile și un spital privat afiliat mișcării au fost confiscate de guvernul somalez, iar personalul turc al acestor instituții a fost deportat imediat după tentativa loviturii de stat.

Școlile, care trebuiau să fie conduse în comun de cele două guverne, sunt încă departe de a funcționa eficient. Cazul referitor la spital este și mai rău. A fost inchis, deși furniza gratuit asistență medicală pentru mii în Somalia, unde îngrijirea medicală este un lux rar. Pe de altă parte, guvernul turc nu poate exploata pe deplin cele 200 de locuri ale spitalului Recep Tayyip Erdogan, care a fost deschis oficial în 2014, datorită numărului mic de medici turci care doresc să lucreze în Somalia.

Ca urmare a acestei noi opoziții antagoniste împotriva mișcării Gulen, politica de parteneriat a Turciei cu Africa, care era condusă de ONG-uri, se transformă din ce în ce mai mult, într-una controlată de stat. În acest sens, „Consiliul de Relații Externe al Turciei”, înființat în 1986 de către întreprinderile din sectorul privat, a fost expropriate, în 2014, pentru a-si indrepta ineficacitatea împotriva TUSKON.

Acum, se așteaptă ca școlile Miscarii Gülen sa fie preluate de Fundația Maarif detinuta de stat. Persoanele turce care au sprijinit organizațiile de caritate, precum și persoanele fizice, cum ar fi medicii care au participat la campaniile de screening pentru sănătate din Africa, sunt acum persecutați și afacerile lor sunt confiscate.

Următoarea ținta al lui Erdogan, va fi Republica Africa de Sud, deoarece pregătirile pentru vizita sa în săptămânile viitoare sunt în curs de desfășurare. Nu există nici o îndoială că școlile Gulen și alte instituții vor fi, probabil, cele mai importante în agenda sa.

Aceste școli și instituții din Africa de Sud sunt recunoscute pentru eforturile lor educaționale și umanitare, care sunt pe deplin conforme cu Agenda ONU pentru Dezvoltare Durabilă.

Supraviețuind regimului apartheid, unul dintre cele mai inumane tratamente împotriva negrilor africani, sud-africanii sunt chibzuiți in prejudecăți împotriva oricărei grupări rasiale, religioase sau sociale.

Este foarte probabil ca Africa de Sud, ca putere economică și politică a Africii, cu tradiții democratice stabilite, să se supună cerințelor domnului Erdogan privind închiderea / transferarea instituțiilor afiliate Gulen din țară, către Fundația Maarif sau alte grupuri controlate de către Familia domnului Erdogan.