Refuzul de a acorda servicii către proprii cetățeni pe care îl practică ambasadele și consulatele turcești se constituie într-o încălcare flagrantă a angajamentelor internaționale ale Turciei precum și legilor naționale. Acesta a luat amploare înaintea referendumului asupra referitor la amendamentele constituţionale.

Centrul pentru Libertate din Stockholm (Stockholm Center for Freedom – SCF), un grup de monitorizare care monitorizează încălcările drepturilor în Turcia, a primit sesizări privitoare la o campanie sistematică de refuz a serviciilor consulare oferite cetățenilor turci care sunt percepuți ca fiind critici ai președintelui autocrat Recep Tayyip Erdogan.

Practicile arbitrare variază de la confiscarea pașapoartelor și refuzul de reînnoiri de pașaport, la refuzul de a procesa certificatele de căsătorie și de naștere, refuzul solicitărilor notariale și de validare a documentelor.

Aceste practici arbitrare și ilegale plasează Turcia în conflict cu obligațiile sale internaționale în temeiul convențiilor, cum ar fi Convenția de la Viena privind relațiile consulare și Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora.

La efectuarea unei cercetări cu privire la serviciile consulare în aprilie 2016 de către Comitetul ONU pentru lucrătorii migranți (Committee on Migrant Workers -CMW), care funcționează sub Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (United Nations High Commissioner for Human Rights -OHCHR), Turcia a declarat că „indiferent de statutul cetățenilor turci care trăiesc în străinătate, cum ar fi „angajat/ angajator” sau „solicitant de azil / refugiat,” toate actele legate de starea civilă, naționalitatea, pașaportul și actele lor notariale sunt efectuate de către Consulatele generale turcești și secțiile consulare ale ambasadelor Republicii Turcia.”

Această declarație se dovedește a fi falsă, având în vedere faptul că atât de multe sesizări au fost primite de către SCF cu privire la refuzul serviciilor consulare de către ambasadele și consulatele turcești cetățenilor turci care trăiesc în străinătate.

Într-un caz, unui cetățean turc care trăiește în Paris, i-a fost refuzată o declarație pe proprie răspundere pentru consimțământul părintesc pentru procesarea unei cereri de pașaport pentru un membru al familiei din Turcia.

Oficiul consular, inițial, a spus că rețelele de calculatoare erau căzute, astfel că nu a putut procesa declarația pe propria răspundere. Consulatul în cele din urmă a spus că nu va acorda declarația pe proprie răspundere după ce solicitantul a depus cereri repetate în timp.

SCF a decis să păstreze numele reclamantei ca fiind confidențial din motive de siguranță. Într-un caz similar, unui alt solicitant din Washington D.C. i-au fost refuzate serviciile notariale.

Cetățeni turci care trăiesc în Nigeria, au denunțat mai multe cazuri de refuzuri de servicii de către consulatele turcești pentru diferite servicii, inclusiv registre de naștere și reînnoire de pașapoarte.

Consulatul general al Turciei la Roma a fost, de asemenea, printre cei reclamați, care s-au angajat în aceste practici ilegale. SCF a primit sesizări din țara asiatică Sri Lanka, caz în care ofițerii consulari turci au început să respingă cereri pentru toate tipurile de servicii consulare de la expații turci care sunt considerați a fi critici ai regimului Erdoğan.

Printre cei mai vizați se numără membrii mișcării Hizmet, un grup civic care a fost inspirat de intelectualul musulman stabilit în SUA Fethullah Gulen ale cărui predici se concentrează asupra educației științifice, voluntariatului, implicării comunității și a dialogului interreligios și intercultural. Gülen este un critic vocal al lui Erdoğan cu privire la corupția generalizată din guvern și sprijinul președintelui turc pentru Jihadiștii radicali armați din Siria.

Kurzi, Alevii și grupurile de stânga au fost, de asemenea, vizate în ceea ce pare a fi o campanie de persecuție masivă perpetuată de către partidul de guvernământ cu rădăcini islamiste al Justiției și Dezvoltării (AKP), împotriva criticilor guvernului.

SCF a aflat că consulii generali sunt instruiți de capitala turcească pentru a pune în aplicare această politică nedeclarată de refuz al serviciilor pentru critici. Cu teama de a fi arătați și făcuți de rușine de partenerii Turciei și organizațiile internaționale, consulilor generali li se ordonă, de asemenea, să refuze cererile solicitanților cărora li se refuză   primirea unui  document scris care să explice motivul refuzului serviciilor.

Într-un astfel de caz, un solicitant a declarat SCF că l-a întrebat numele ofițerului consular care s-a angajat într-o astfel de practică, dar ofițerul a refuzat să-și dezvăluie identitatea. Ofițerul, de asemenea, a recunoscut că a primit instrucțiuni stricte de la Ministerul turc de externe pentru a nu emite nici un document care să detalieze motivele respingerii.

SCF solicită tuturor cetățenilor turci din străinătate să reclame abuzul în acordarea de  funcții consulare din ambasadele și consulatele turcești la birourile ONU din țările respective sau să informeze Înaltul Comisariat ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR) de la Geneva.

Ministerele de externe ale țărilor-gazdă ar trebui să fie, de asemenea, informate  cu privire la aceste practici.


Turkish gov’t systematically denies consular services to critics abroad