YAVUZ BAYDAR

2017 a fost un alt „annus horribilis” pentru cei din Turcia care-și doresc un stat de drept, liber, în care să se respecte diferitele identități și opinii ale oamenilor.

Acest an nu a fost altceva decât un film horror difuzat live timp de 365 de zile, marcat de brutalitate și divergențe oribile, care i-a făcut pe unii să se resemneze, rămânând în apatie și supunere tacită, iar pe alții să-și manifeste furia ori frica.

Am fost, iar și iar, martori siliți ai unei aroganțe și agresiuni ieșite din comun, din partea puterii politice antidemocratice, care a dovedit absența totală a bunului simț.

Foarte mulți oameni, fie ei de dreapta ori de stânga, au ales să nu-și facă auzit glasul – pură strategie de supraviețuire.

A fost oare 2017 anul în care Turcia s-a lepădat nu numai de democrație, ci și de mijloacele de a se reîntoarce vreodată la un sistem democratic?

Confuzia, dezordinea și lipsa oricărei strategii eficiente din partea partidelor de opoziție ne înlesnesc răspunsul la această întrebare: da, cu siguranță.

Cei care consideră că Turcia suferă de o lipsă de conștiință colectivă au constatat, în fiecare zi a lui 2017, că li se confirmă părerea.

Atât cei care analizează țara din inima Turciei, cât și cei din afară au căzut de acord asupra unui fapt: că refuzul societății turce de a se redresa, precum și de a învăța din greșeli reprezintă cauza distrugerii democrației, în egală măsură ca şi lipsa unui lider adecvat.

Fiecare segment al societății turce este parțial responsabil pentru situația în care ne aflăm. Asta este lucru sigur.

Eșecul opoziției în a înțelege și a interpreta acest „puci civil desfășurat cu încetinitorul” încă de la protestele de la Gezi din 2013, i-a determinat pe liderii acesteia să ofere un diagnostic greșit oricărei evoluții de pe scena politică de atunci până acum.

Le-au trebuit luni de zile chiar și elitelor sociale – în teorie perceptive și inteligente – să descopere cauzele, scopul și obiectivele „regimului de ordine executive” impus cetățenilor turci după încercarea de lovitură de stat de pe 15 iulie 2016.

Se poate ca această miopie cronică să se dovedească a fi o greșeală foarte gravă. Nu pot încă să mă pronunț. Ceea ce este sigur e faptul că vom citi despre amploarea acestor greșeli în cărțile de istorie și în lucrările de cercetare ale viitorului.

Dacă, pe de o parte, oportunitățile de transformare din epoca AKP au fost aproape total ratate din cauza ambițiilor administrației și a miopiei opoziției, pe de altă parte, corupția morală și ruina judiciară în care ne găsim astăzi se datorează în principal următoarelor:

– Fiecare dintre grupurile sociale din această țară având identități diferite nu au reușit să înțeleagă faptul că celelalte grupuri nu vor putea fi eradicate. Niciodată nu a fost anihilată complet vreo grupare socială în această țară. Pur și simplu nu ar fi posibil.

– Politicienii, birocrații, reprezentanții diverselor grupuri sociale și ale minorităților etnice, o mare parte a societății civile, precum și foarte multe organizații nu au încercat să stabilească o „democrație” egalitară și liberală pentru toți; în schimb, nu au căutat decât să-i schimbe pe cei ce dețin „puterea”. Ei percep politica drept o cursă de a acapara putere

– un instinct primitiv.

Vă ofer opinia unui jurnalist: se pare că Turcia se va afla, în 2018, într-o criză profundă din perspectivă morală, politică, socială, culturală și economică. Autoritarismul crescând pare să prezică apariția fascismului în Turcia.

Se poate spune că unii din birocrație, din partidele de opoziție, din lumea afacerilor şi a mediului academic, ca și alții din sistemul judiciar și mass-medie – au acceptat cu ușurință eventuala „unire a puterilor”, mai degrabă decât „separarea puterilor”; mai mult, s-ar putea argumenta că majoritatea populației turce şi-a dat consimțământul pentru perpetuarea situației actuale.

Ironia este că alternativele oferite cetățenilor sunt pur şi simplu un alt soi de autoritarism, unul purtând o mască diferită, care nu oferă decât o promisiune (bine gândită de politicieni) de a amâna rezolvarea problemelor țării pe viitor.

În acest stadiu, explicitarea tuturor factorilor necesită o seamă de jurnaliști cinstiți, de vază, care să genereze discuții caracterizate de analize bine argumentate.

Realismul nu constituie adversarul optimismului.

O discuție liberă, pusă la punct, cu privire la provocările reinstaurării democrației în Turcia este responsabilitatea unor intelectuali turci fără teamă.

Riscul este ca, în viitorul apropiat, să ne trezim într-un coșmar nesfârșit.

Cei care pretind, pe un ton fatalist, că „totul va fi bine” ignoră înțelepciunea generațiilor de oameni persecutați secolul trecut (de exemplu: în Spania, Portugalia, Uniunea Sovietică și, din 1979 încoace, în Iran).

Politica ține de crearea şi menținerea unei iluzii, de niște discursuri elegant redactate, pe care să le poți vinde unui public consumator.

Jurnalismul, pe de altă parte, constă în a expune realitatea, oricât de dureros şi de neplăcut ar fi adevărul.

Noi cei de la Ahvalnews suntem, acum şi pentru totdeauna, pregătiți să nu ne abatem vreodată de la acest principiu.

Vom pătrsa o minte deschisă, receptivă tuturor ideilor democratice, fără a favoriza vreo ideologie aparte; vom continua să spunem adevărul.

Indiferent de identitatea etnică, vom continua să menținem o platformă de dezbatere publică liberă pentru cei înzestrați cu marea virtute a curajului moral, pentru cei care îndrăznesc să-și exprime punctele de vedere.

Progresul Turciei a fost înăbușit de ceva vreme. Ceea la început părea a fi un experiment în democrație a ajuns o goană nebună după putere, o farsă teatrală presărată cu ură şi vrajbă acerbă, în cadrul căreia atacurile și opresiunea pot fi găsite în fiecare scenă.

Nu mai suntem siguri că vor avea loc alegeri echitabile de acum înainte.

Poate că nici nu vor mai fi deloc.

Un lucru e sigur:

Criza sistemică a Turciei va crește în intensitate în 2018.

Misiunea jurnaliștilor, pe măsura puterilor noastre, va fi să povestim ce se întâmplă, urmând apoi să analizăm această poveste.

În ciuda tuturor celor petrecute, sper ca anul 2018 să poată aduce tuturor cititorilor noștri fericire, sănătate și pace; mai sper ca în 2018 să ne recâștigăm încrederea reciprocă, care ne va permite să ne clădim un viitor mai bun.

(SURSA: Ahvalnews.com)